Consecvenţa lui Iurie Roşca şi paradoxurile politicii moldoveneşti

…unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor /Matei 18,20/

Etapa I -a – Frontul Popular din Moldova

1989-90 – lupta pentru Biserică, limbă şi alfabet, anihilarea agenţilor de influienţă externă din cadrul instituţiilor de stat.

(Duşlmanii lui Iurie Roşca – nomenclatura sovietică)

Etapa a II-a de la FPM la PPC-D Read the rest of this entry

Despre libertate sau din lac în puţ

Reflectînd despre mult speculata libertate, constat că ne aflăm sub stare de asediu. Fiecare stăpînitor cînd vine la conducere, îşi pune învăţătura de care se conduce la loc de cinste şi o răspîndeşte în tot poporul. Cît eram conduşi de Voievozi, unde la cîrmă se afla unsul lui Dumnezeu, credinţa strămoşească era mereu la loc de cinste, ocrotind toate sufletele ţării.  Mai tîrziu, cînd au venit bolşevicii, Marxizm-leninismul a sufocat poporul, pătrunzînd ca apa în fiecare crăpătură a vieţii sociale. Astăzi, după obţinerea independenţei, după conştientizarea apartenenţii la neamul românesc, fiind de un sînge cu Martirii Brîncoveni, cu Ştefan cel Mare şi Sfînt, după atîta prigoană şi deportări, aparent am reuşit să rămînem în Legea strămoşească, şi deşi trăim într-o ţară în care majoritatea absolută sunt ortodocşi, în şcoală nu se predă credinţa ortodoxă, avem tentative de scoatere a icoanelor din şcoli, legi care pervertesc morala creştină şi alte cîte şi mai cîte. Deşi, fariseic, toţi apar cu lumînări în mînă, în casa Domnului, şi neapărat să fie filmaţi de camere de laut vederi, mă tot întreb retoric, din ce neam sînt conducătorii ţării şi care le-o fi credinţa – creştinească sau păgînească? La vremuri noi, tot noi – vorba lui Caragiale – nu degeaba Ortodoxia a ajuns să fie opţională în Ţara lui Ştefan.

Revenind la libertate – am tot răguşit strigînd, ca să înţelegem una – am sărit din lac în puţ.

Dezbinarea – boala românilor de pretutindeni

“În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” /Ioan 16,33/

Cu cît citesc mai mult despre românii şi aşazişii “vlahi” din Valea Timocului, dar şi disputele permanente între autorităţile Sîrbeşti şi cele din România, mereu acompaniate de scrîşnirile din dinţi între Patriarhia Serbiei şi cea a României, văd tot mai clar similitudinea problematicii etnic-naţional-religioase de la noi din spaţiul românesc basarabean. Avem aceeaşi dispută prostească dintre o naţiune inventată şi cea adevărată, avem acelaşi conflict administrativ-religios disputat între Patriarhia Românească şi de data asta cea a Rusiei. Şi desigur avem acelaşi tip de autorităţi, care, la fel ca în Serbia, ştiu doar să-şi vadă de interesele lor meschine, profitînd de pe urma dezbinării, acumulînd capital politic cînd pe seama unui grup, cînd pe seama altuia. Read the rest of this entry

Unionismul românesc privit prin prisma chestiunii ukrainene

“Să faci, măi Corneliu, o ţară frumoasă ca un soare”
Ion Moţa

Noţiunile moderne de Ukrainean şi Rossianen au dezbinat în jumătate un singur popor, aşa cum am păţit şi noi cu  – român şi moldovean, doar că în cazul nostru nu putem simţi atît de clar diferenţa dintre cetăţenia de român, după modelul franţuzesc, şi neamul românesc, care e cu totul altceva la ruşi e mai simplu – rossianen şi ruskii.
Mă uit la majoritatea celor care se consideră unionişti şi patrioţi virtuali care parcă doresc o Românie Mare, de fapt visul fiecărui român, indiferent de ce ar declara oficial, în suflet tot jinduieşte să refacem Dacia, şi nu pot pricepe atitudinea lor în chestiunea ucraineană. Read the rest of this entry

Mitul descentralizării financiare

Guvernanţii încearcă iarăşi să ungă ochii aleşilor locali în chestiunea plafonării taxelor locale. Dacă anterior spuneau deschis despre plafonarea taxelor, acum încearcă să o facă prin vicleşug recurgînd la niste fraze întortocheate în noul proiect de lege care reprezinta aceleasi plafonari de taxe. Si din păacate cei dezavantajaţi vor fi iarăşi micii antreprenori, care sunt puşi pe picior de egalitate cu giganţii.

Mărimea cotei maxime a taxei pentru unităţile comerciale şi-sau de prestări servicii stabilite de către autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale pentru unii agenţi economici nu poate fi mai mare de 5 ori decît mărimea minimă stabilită acestei tace altor agenţi economici

Vă imaginaţi ce aberaţie e asta, adică băbuţa care vinde pătrunjelul ei la piaţă achită un impozit, iar un supermarket va trebui sa achite o sumă de doar 5 ori mai mare decît băbuţa? Guvernanţii parcă acţionează special doar în interesul altor state şi în interesul celor a care le finanţează campaniile?
O altă prevedere:

“Autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale pot majora anual cotele taxelor locale dar nu mai mult decît rata inflaţiei stabilită pentru anul precedent”

Trebuie să înţelegem că dacă un agent economic vrea să achite mai mult pentru a ajuta localitatea nu o va putea face? De exemplu, eu chiar cîteva zile în urmă am participat la o comisie de licitaţie cu strigare unde chiar agenţii economici din localitate insistau ca în contract să fie prezăzută o clauză prin care agentul economic se obliga sa ajute instituţiile de menise socială din localitate. Iar dacă va intra în vigoare noile prevederi APL-urile vor fi lipsite de acest drept de a beneficia de un venit mai mare la bugetul local. Atunci stai şi te gîndeşti la ce mai foloseşte această lege despre descentralizare financiară şi să mai sărbătorim ziua autonomiei locale?

La Mîndîc – acasă la Ion Moraru

Ieri am fost în vizită la bătrînul Ion Moraru, în s. Mîndîc. Am fost cu socru’meu Ion Popa, care s-a născut acolo unde a făcut şi el puşcărie. După ce a citit cărţile sale (Pustiirea, Treprele infernului şi Fata cu miros de busuioc), avea o dorinţă mare să-l vadă pe cel care a suferit atît de mult în GULAG. Am stat la masă patru generaţii, discutîd ore în şir despre deportări, despre boală, dar şi despre dragoste şi politică. Domnul Moraru rămîne un om cu suflet viguros, chiar dacă sănătatea îi cam strică planurile care le mai face pentru viitor.

După ce ne-a citit o “epistolă către tineri”, care încă nu a văzut lumina tiparului, am simţit o bucurie profunda, o bucurie care apare din solidaritatea dintre generaţii, din faptul că gîndim pe aceeaşi undă. În acea atmosferă patriarhală, pot spune că la masă cu noi a stat însăşi tradiţia. Eram înconjuraţi de amintirile lor din siberii, de bunătatea doamnei Profira, iar ochii noştri – ai mei, ai Adelinei şi ai Soficăi, absorbeau cu savoare clipele, care au să rămînă în inima noastră.

Ghini că’i ghini… mai rău sî nu şii

Unii toleranţi, alde Barbăroşie, Frolov, Cîrnaţ ş.a. cred că au drept exclusiv de a se da cu părerea . Eu cred că o să ajungem la clipa cînd va trebui să cerem voie dacă putem să protestăm cu sau fără icoane. În general, dacă societatea asta ţîvilinaia, mai întîi o să te monitorizeze, o să facă raport la soros-şmoros, o să facă raport, ambasada americană sau olandeză o să se se pronunţe mai întîi în alt raport, şi poate după asta o să vă permită să vă ex(c)primaţi, desigur dacă părerile voastre vor coincide cu ale lor. Read the rest of this entry

Povestea autonomiei financiare

Am citit HG 1005 din 28 dcecembrie 2012 privind aprobarea proiectului de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative cu toate notele informative şi amendamentele propuse. E vorba de modificările votate în primă lectură la Legea nr. 397 privind finanţele publice locale.

Concluzia în urma lecturii:
Est-VestSună frumos, ăuropean, democratic bla, bla…
Pentru a lămuri mai băbeşte e ca şi cum am încredinţa bugetul unei grădiniţe în mîinile copiilor.
Cu toată dorinţa de a stimula autonomia financiară vom observa ca efect imediat creşterea taxelor locale, şi nu prea înţeleg cum va fi susţinută în acelaşi timp iniţiativele locale, mai ales în condiţiile în care primăriile nu au capacitate managerială necesară, procesul demografic este în declin, migraţia tot mai mare ş.a.m.d.
Mă tem că la orizont se arată unicii “salvatori” investitorii străini, care vor deveni stăpîni pe pămînturile nostre, iar noi vom deveni gastarbaiteri în propria ţară. Astfel ne vom transforma treptat, într-un popor de sclavi fericiţi. Read the rest of this entry

Documentar “Трансгенизация – генетическая бомба. Фильм Галины Царевой” (RUS)

Să dăm o mână de ajutor pentru familia Foltea!

Sursa: www.mitropolia.md

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 566 other followers

%d bloggers like this: