Între dezinformare și adevăr sau despre viitorul regulament al tăierii porcilor

Cu ceva timp în urmă, la televizor erau învîrtite un șir întreg de clipuri propagandistice finanțate de Soros, prin care oamenii de rînd erau prezentați ca niște inculți și întunecați la minte. Mai jos puteți urmări unul din aceste clipuri în care propagandiștii globalizării ne îndeamnă să filtrăm informația și să-i credem: Read the rest of this entry

Cooperare intercomunitară – între teorie și practică

Încetul cu încetul se face oțetul
/din înțelepciunea populară/

În ultimul timp, observ că administrațiile publice locale sunt implicate tot mai des, în fel de fel de seminare, ședințe și grupuri de lucru în care auzim o bomboană de expresie – cooperare intercomunală. Recent am participat la un astfel de Grup de Lucru în cadrul Consiliului raional Rîșcani în care mai multe autorități publice de pe malul Prutului doresc instituționalizarea unui operator regional de prestare a serviciilor de aprovizionare cu apă și canalizare. Conceptul de „cooperare intercomunală” deși este definit în mod diferit, ceea ce deducem din toate definițiile, este principiul solidarității fără de care nu poate exista de fapt o dezvoltare durabilă. Read the rest of this entry

Tinerii contra nihilismului lumii moderne

Una din problemele principale pe care le observ în rîndul tinerilor este lipsa motivației de a face ceva, de a se implica în viața reală, fie pentru a practica un sport, artele sau de a citi o carte. Viața virtuală, din păcate, este unicul loc în care tînărul zilelor noastre poate să hoinărească ore în șir, fiind hipnotizat de miile de imagini, comentarii și mereu în așteptarea noilor notificări fenite de la prietenii la fel de virtuali. E suficient ca să deconecteze calculatorul, cade într-o stare de somnolență, aproape depresivă. Motivarea de a ieși din lumea virtuală nu-l tentează. Am simțit și eu asta pe propria mea piele. Lipsa de modele din viața reală, face ca tînărul să-și modeleze propriile modele virtuale, iar viața reală se umple de un nihilism dezolant copleșitor. Read the rest of this entry

Să readucem religia ortodoxă în şcoli, şi pe Dumnezeu în societate!

Să readucem religia ortodoxă în şcoli!
Altfel o să degradăm în continuare, pînă vom atinge „performaţa” de a ne coborî pînă la nivelul unei maimuţe, care urmăreşte să-şi satisfacă pornirile instinctuale.
Nici un liceu – fără Dumnezeu!
Religia sau „relegare” – semnifică reunirea cu Dumnezeu. Nu văd de ce şcoala ar fi trebuit să fie ruptă de Biserica vie. Orice act de rupere a legăturii fireşti dintre felul nostru de a fi şi înlocuirea cu un comportament social artificial, transformă o populaţie în turmă. Aceasta este cauza multor tulburări psihosomatice, care aduce omul în prag de schizofrenie. Read the rest of this entry

Polemici cu dragoste chiar şi faţă de Iehovişti

Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. /Iezechiel, 33,11/

În polemică cu Iehoviştii, după ce ei spun că Iisus ar fi doar om, sărmanii nu rezistă psihologic cînd îi întreb dacă Iisus Hristos este „născut” sau „făcut”?
Apoi le arăt la Ioan cap.I, versetul 14 unde se spune: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” Unde este expres scris NĂSCUT. Iar ceea ce este născut este de aceeaşi natură cu cel din care s-a născut. Adică tot Dumnezeu, spre deosebire de om, care este făcut – Facerea cap. 1 versetul 26: „Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”. Dar devenim fii ai lui dumnezeu prin ÎNFIERE (Epistola către Efeseni a sf. Apostol Pavel, cap. 1, versetul 5 şi 6): „Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, după buna socotinţă a voii Sale,
/Spre lauda slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi prin Fiul Său cel iubit”.
După o asemenea discuţie, unul din cei doi, cel puţin, se duce acasă cu o sămînţă de îndoială faţă de rătăcirea lui.
Dacă îi mai întreb: Ce se învîrte, pămîntul în jurul soarelui sau soarele în jurul pămînutului? – după asta, cei conştienţi se enervează şi fug ca să nu-l piardă pe „ucenic”, care stă şi clempăneşte din ochi, ori stau ambii cu gura căscată şi cu urechile ciulite, fiind mai curioşi din fire, care riscă să fugă de la adunările lor în cel mai apropiat timp.

Consecvenţa lui Iurie Roşca şi paradoxurile politicii moldoveneşti

…unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor /Matei 18,20/

Etapa I -a – Frontul Popular din Moldova

1989-90 – lupta pentru Biserică, limbă şi alfabet, anihilarea agenţilor de influienţă externă din cadrul instituţiilor de stat.

(Duşlmanii lui Iurie Roşca – nomenclatura sovietică)

Etapa a II-a de la FPM la PPC-D Read the rest of this entry

Despre libertate sau din lac în puţ

Reflectînd despre mult speculata libertate, constat că ne aflăm sub stare de asediu. Fiecare stăpînitor cînd vine la conducere, îşi pune învăţătura de care se conduce la loc de cinste şi o răspîndeşte în tot poporul. Cît eram conduşi de Voievozi, unde la cîrmă se afla unsul lui Dumnezeu, credinţa strămoşească era mereu la loc de cinste, ocrotind toate sufletele ţării.  Mai tîrziu, cînd au venit bolşevicii, Marxizm-leninismul a sufocat poporul, pătrunzînd ca apa în fiecare crăpătură a vieţii sociale. Astăzi, după obţinerea independenţei, după conştientizarea apartenenţii la neamul românesc, fiind de un sînge cu Martirii Brîncoveni, cu Ştefan cel Mare şi Sfînt, după atîta prigoană şi deportări, aparent am reuşit să rămînem în Legea strămoşească, şi deşi trăim într-o ţară în care majoritatea absolută sunt ortodocşi, în şcoală nu se predă credinţa ortodoxă, avem tentative de scoatere a icoanelor din şcoli, legi care pervertesc morala creştină şi alte cîte şi mai cîte. Deşi, fariseic, toţi apar cu lumînări în mînă, în casa Domnului, şi neapărat să fie filmaţi de camere de laut vederi, mă tot întreb retoric, din ce neam sînt conducătorii ţării şi care le-o fi credinţa – creştinească sau păgînească? La vremuri noi, tot noi – vorba lui Caragiale – nu degeaba Ortodoxia a ajuns să fie opţională în Ţara lui Ştefan.

Revenind la libertate – am tot răguşit strigînd, ca să înţelegem una – am sărit din lac în puţ.

Dezbinarea – boala românilor de pretutindeni

„În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” /Ioan 16,33/

Cu cît citesc mai mult despre românii şi aşazişii „vlahi” din Valea Timocului, dar şi disputele permanente între autorităţile Sîrbeşti şi cele din România, mereu acompaniate de scrîşnirile din dinţi între Patriarhia Serbiei şi cea a României, văd tot mai clar similitudinea problematicii etnic-naţional-religioase de la noi din spaţiul românesc basarabean. Avem aceeaşi dispută prostească dintre o naţiune inventată şi cea adevărată, avem acelaşi conflict administrativ-religios disputat între Patriarhia Românească şi de data asta cea a Rusiei. Şi desigur avem acelaşi tip de autorităţi, care, la fel ca în Serbia, ştiu doar să-şi vadă de interesele lor meschine, profitînd de pe urma dezbinării, acumulînd capital politic cînd pe seama unui grup, cînd pe seama altuia. Read the rest of this entry

Unionismul românesc privit prin prisma chestiunii ukrainene

„Să faci, măi Corneliu, o ţară frumoasă ca un soare”
Ion Moţa

Noţiunile moderne de Ukrainean şi Rossianen au dezbinat în jumătate un singur popor, aşa cum am păţit şi noi cu  – român şi moldovean, doar că în cazul nostru nu putem simţi atît de clar diferenţa dintre cetăţenia de român, după modelul franţuzesc, şi neamul românesc, care e cu totul altceva la ruşi e mai simplu – rossianen şi ruskii.
Mă uit la majoritatea celor care se consideră unionişti şi patrioţi virtuali care parcă doresc o Românie Mare, de fapt visul fiecărui român, indiferent de ce ar declara oficial, în suflet tot jinduieşte să refacem Dacia, şi nu pot pricepe atitudinea lor în chestiunea ucraineană. Read the rest of this entry

Mitul descentralizării financiare

Guvernanţii încearcă iarăşi să ungă ochii aleşilor locali în chestiunea plafonării taxelor locale. Dacă anterior spuneau deschis despre plafonarea taxelor, acum încearcă să o facă prin vicleşug recurgînd la niste fraze întortocheate în noul proiect de lege care reprezinta aceleasi plafonari de taxe. Si din păacate cei dezavantajaţi vor fi iarăşi micii antreprenori, care sunt puşi pe picior de egalitate cu giganţii.

Mărimea cotei maxime a taxei pentru unităţile comerciale şi-sau de prestări servicii stabilite de către autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale pentru unii agenţi economici nu poate fi mai mare de 5 ori decît mărimea minimă stabilită acestei tace altor agenţi economici

Vă imaginaţi ce aberaţie e asta, adică băbuţa care vinde pătrunjelul ei la piaţă achită un impozit, iar un supermarket va trebui sa achite o sumă de doar 5 ori mai mare decît băbuţa? Guvernanţii parcă acţionează special doar în interesul altor state şi în interesul celor a care le finanţează campaniile?
O altă prevedere:

„Autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale pot majora anual cotele taxelor locale dar nu mai mult decît rata inflaţiei stabilită pentru anul precedent”

Trebuie să înţelegem că dacă un agent economic vrea să achite mai mult pentru a ajuta localitatea nu o va putea face? De exemplu, eu chiar cîteva zile în urmă am participat la o comisie de licitaţie cu strigare unde chiar agenţii economici din localitate insistau ca în contract să fie prezăzută o clauză prin care agentul economic se obliga sa ajute instituţiile de menise socială din localitate. Iar dacă va intra în vigoare noile prevederi APL-urile vor fi lipsite de acest drept de a beneficia de un venit mai mare la bugetul local. Atunci stai şi te gîndeşti la ce mai foloseşte această lege despre descentralizare financiară şi să mai sărbătorim ziua autonomiei locale?

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 634 other followers

%d blogeri ca acesta: