Unionismul românesc privit prin prisma chestiunii ukrainene


„Să faci, măi Corneliu, o ţară frumoasă ca un soare”
Ion Moţa

Noţiunile moderne de Ukrainean şi Rossianen au dezbinat în jumătate un singur popor, aşa cum am păţit şi noi cu  – român şi moldovean, doar că în cazul nostru nu putem simţi atît de clar diferenţa dintre cetăţenia de român, după modelul franţuzesc, şi neamul românesc, care e cu totul altceva la ruşi e mai simplu – rossianen şi ruskii.
Mă uit la majoritatea celor care se consideră unionişti şi patrioţi virtuali care parcă doresc o Românie Mare, de fapt visul fiecărui român, indiferent de ce ar declara oficial, în suflet tot jinduieşte să refacem Dacia, şi nu pot pricepe atitudinea lor în chestiunea ucraineană. A fi de partea ucrainenilor (în înţeles franzuzesc de naţiune civică – Kolomoiskii, Poro(S)enko tot îs ukraineni adică, ca la noi Jone Onoje) înseamnă de fapt, a fi la fel cu partizanii moldovenismului civic de peşteră de la noi. Iar în caz de se vor trezi moldovenii din „somnul cel de moarte” şi vor dori într-o bună zi să ia armele şi să lupte pentru a reface Romania Mare (aşa cum şi ruşii(nu rossianii) s-au trezit că dispar şi îşi doresc o Rusie Mare) în care să ne punem conducătorul nostru şi să ne decidem singuri soarta cu cine să prietenim şi de cine să ne ferim, fără a aştepta indicaţii de la Kremlin sau Bruxell, guvernanţii care fac astăzi afaceri cu preşedintele de ciocolată de peste Nistru, îi vor numi terorişti şi separatişti, aşa cum sunt numiţi astăzi Strelkov sau Gubarev. Interesant cine va fi atunci la cîrma României, vor fi daţi afară oare profesori universitari  de talia lui Ilie Badescu, pentru că vor afirma unitatea neamului românesc, sau poate eliberarea din funcţie se va face deja direct de la Bruxell?…

Am ajuns de rîsul găinilor, unde unionismul românesc este confundat cu integrarea europeană. Unul din tabăra liberală chiar mă intreba zilele acestea, cum poţi fi român şi anti-european (adică anti UE)? Vă daţi seama ce stare de decadenţă? Să audă aşa ceva Eminescu cred că nu ar fi ajuns nici la 30 de ani. Neomarxiştii democraţi, luptători pentru integrarea europeană, aproape au privatizat „fenomenul/curentul” unionist, care nu are nimic în comun, de fapt, cu politicile lui Barosso sau Shultz aşa cum nu are nimic în comun România lui Eminescu, cu România lui Băsescu şi Ponta(a se citi Soros). E mare diferenţă între România creştină şi România păgână.
Oare ne-am pierdut verticalitatea definitiv, chiar nu a mai rămas nimic din neamul românesc şi ne-am transformat cu toţii în populaţie şi electorat? Sper că nu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s