La Mîndîc – acasă la Ion Moraru


Ieri am fost în vizită la bătrînul Ion Moraru, în s. Mîndîc. Am fost cu socru’meu Ion Popa, care s-a născut acolo unde a făcut şi el puşcărie. După ce a citit cărţile sale (Pustiirea, Treprele infernului şi Fata cu miros de busuioc), avea o dorinţă mare să-l vadă pe cel care a suferit atît de mult în GULAG. Am stat la masă patru generaţii, discutîd ore în şir despre deportări, despre boală, dar şi despre dragoste şi politică. Domnul Moraru rămîne un om cu suflet viguros, chiar dacă sănătatea îi cam strică planurile care le mai face pentru viitor.

După ce ne-a citit o „epistolă către tineri”, care încă nu a văzut lumina tiparului, am simţit o bucurie profunda, o bucurie care apare din solidaritatea dintre generaţii, din faptul că gîndim pe aceeaşi undă. În acea atmosferă patriarhală, pot spune că la masă cu noi a stat însăşi tradiţia. Eram înconjuraţi de amintirile lor din siberii, de bunătatea doamnei Profira, iar ochii noştri – ai mei, ai Adelinei şi ai Soficăi, absorbeau cu savoare clipele, care au să rămînă în inima noastră.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s