Una dintre cele mai mari probleme ale noii generaţii este lipsa de modele la care să se raporteze


Cezar Salahor este unul dintre exponenţii de frunte ai Generaţiei 2002, un tânăr de 27 de ani pentru care noţiuni precum „idealul naţional”, „dragostea de patrie”, „devotament”, „credinţă” nu sunt artificii la care să recurgă pentru a-şi aerisi discursul şi a ne constrânge moral şi emoţional. Despre principiile de viaţă şi năzuinţele unui tânăr cu o pregătire temeinică în domeniul administraţiei publice, care a decis să trăiască şi să activeze departe de forfota capitalei, vă propunem să citiţi astăzi în interviul cu Cezar Salahor, şeful Administraţiei Publice a Consiliului raional Râşcani.

– Ai o pregătire muzicală, ai studiat pianul, ce împrejurări te-au făcut să alegi alt drum în viaţă decât arta?

– Toată istoria porneşte din copilărie, care a fost marcată de evenimentele anilor ’89-’90. Tatăl meu a fost printre primele persoane din Râşcani care a aderat la Frontul Popular, alăturându-se mişcării de eliberare naţională. Toată copilăria mea a avut o încărcătură puternic emoţională, mai ales atunci când îl aşteptam pe tăticu să revină viu din Găgăuzia. Ulterior, desigur am urmat şcoala de muzică ca şi fratele meu, deşi recunosc că în ultimii ani, pasiunea pentru muzică se schimbase în pasiunea faţă de pictură. Puteam să desenez câte 12 ore fără pauză. Însă, am păşit pe calea bătătorită de taică-meu, fiind implicat de mic în evenimentele care au dat naştere Republicii Moldova, apoi am participat la protestele din anul 2002, pornind, astfel, pe o cale puţin diferită de cea a semenilor mei. Aş putea spune că şi ereditatea şi-a spus cuvântul. Bunica mea de pe tată a fost consilier în primărie pe vremea Regatului, iar străbunelul de pe mamă a fost ajutor de primar. Bunelul meu, Ştefan, la fel a fost alături de tatăl meu implicat în Frontul Popular. Am avut de la cine moşteni dragostea faţă de îndeletnicirile pentru ţară.

– Eşti recunoscut pentru articolele şi atitudinile tranşante în ceea ce priveşte promovarea şi apărarea valorilor creştine, valori mai puţin în vogă printre semenii tăi, tinerii de astăzi, care le consideră demodate sau chiar dogmatice. De ce se întâmplă aşa: oamenii s-au îndepărtat de Biserică sau Biserica Ortodoxă nu găseşte modalităţi de comunicare şi promovare a mesajului pe înţelesul noii generaţii?

– Apărarea valorile creştine nu ţine de modă, este de datoria celor care sunt creştin-ortodocşi să le apere cu fapta, nu doar cu vorba. Nu vreau să generalizez, dar tind să cred că este, mai curând, o imagine creată de mass-media că valorile creştine nu sunt împărtăşite de tineri. În realitate, există, mai degrabă, o lipsă de cunoaştere a valorilor creştine. Chiar şi după 20 de ani de independenţă, încă nu avem religia în şcoli. Deşi cunoaşte oricine că în cazul în care doreşti să ai matematicieni puternici în ţară este nevoie să fie predată matematica în şcoli. Pe de altă parte, în goana după ştiri şocante, unele mijloace de presă intenţionat caută să denigreze Biserica Ortodoxă, în loc să o apere, cauzându-i un grav prejudiciu de imagine. Biserica, prin preoţii săi, depune un mare efort de a aduce cuvântul lui Dumnezeu copiilor, predând religia în şcoli, prin organizarea de conferinţe şi a acţiunilor sociale şi de caritate, prin pelerinaje şi lecţii de catehizare, lucrând în condiţii mult mai vitrege decât alţi dascăli. Activând în cadrul administraţiei publice locale, am avut ocazia să văd cum unii directori de şcoală se opuneam cu vehemenţă introducerii religiei în şcoli, parcă asistam la o scenă din anii URSS-ului. Deşi nu s-a reuşit ca religia să devină disciplină obligatorie, totuşi ea este predată ca obiect de studiu facultativ. Una dintre cele mai mari probleme ale noii generaţii este lipsa de modele la care să se raporteze, de unde vine, poate, şi părerea subiectivă că tinerii sunt mai puţin ataşaţi de Biserică. Atunci când vom introduce obligatoriu religia în şcoli, atunci vom avea şi rezultate frumoase.

– Te-ai căsătorit relativ devreme, tinerii de astăzi preferă să-şi pună la cale casa şi masa şi apoi să facă pasul acesta. Care au fost pentru tine priorităţile?

– Niciodată nu m-am gândit la carieră sau bani atunci când mă gândeam la întemeierea familiei. Dacă înţelegi rostul omului pe pământ şi eşti conştient de misiunea şi crucea pe care ai s-o duci, eşti foarte hotărât în acţiuni. Creştinii au câteva căi prin care îşi pot obţine mântuirea, ori să meargă la mănăstire, ori prin vieţuirea în familie, căsătoria fiind binecuvântată de însuşi Hristos, participând la nunta din Cana Galileii. Eu consider că m-am căsătorit cam târziu, dar mă bucur că am trecut peste fel de fel de încercări, ca, până la urmă, Dumnezeu să-mi dăruiască ceea ce şi-a dorit inima mea, şi cred cu tărie că dragoste adevărată există. Restul problemelor mi s-au părut minore, care s-au rezolvat între timp.

– Cum ai cunoscut-o pe actuala ta soţie?

– Este o poveste frumoasă. Deşi am învăţat în acelaşi liceu, am făcut cunoştinţă peste mulţi ani, la Chişinău, la o conferinţă teologică organizată de Mitropolia Moldovei. Venise Danion Vasile şi părintele Nicolae Tănase, care ne vorbeau despre provocările cu care se confruntă creştinii, dar şi tinerii în ziua de azi. Ea m-a observat, eu fiind cu camera de luat vederi în mână. Filmam evenimentul. Ea mi-a căutat adresa de e-mail pe net şi mi-a scris imediat după conferinţă. Am şi acum acest mesaj, în care am citit ceea ce de mult doream să aud de la o domnişoară. Era un mesaj de bucurie că şi-a revăzut un pământean implicat în viaţa Bisericii. Chiar din prima privire a fost o sclipire în ochi, a fost ceva care ne-a făcut să căutăm mereu capăt de vorbă. Apoi, când venise în Moldova Mitropolitul Ilarion Alfeev cu un concert de muzică sacră, am mers împreună cu prietenii noştri la Filarmonică. După concert am petrecut-o acasă şi fără ca să ne dăm bine seama ne-am apucat de mâini şi de atunci am rămas nedespărţiţi. Credinţa cred că este cea care ne-a unit.

– Cum s-a schimbat viaţa ta de când ai devenit familist?

– Sincer să fiu, simt rostul vieţii mult mai profund. Fiind student la Chişinău, eram implicat într-o groază de activităţi, care îmi absorbeau tot timpul, la fel, eram implicat deja de mulţi ani în activitatea politică, lucram uneori la 2 servicii concomitent. La un moment dat am înţeles că trebuie să fiu niţel mai ordonat. Viteza halucinantă a Chişinăului mă copleşea şi simţeam că viaţa trece uneori pe alături de mine. Eram în căutarea unor rosturi mai profunde. Am decis să merg la ţară, acolo unde am făcut primul pas. După această decizie am cunoscut-o pe Adelina, soţia mea, şi deja la scurtă vreme m-am căsătorit. Datorită activităţii în viaţa politică am reuşit să mă angajez în administraţia raionului Râşcani, fiind primul specialist tânăr în ultimii 20 de ani în secţia Administraţie publică, pe care astăzi o conduc. Însă cea mai mare schimbare după căsătorie a fost momentul când am aflat vestea că în curând voi fi tătic. Este o bucurie care poate fi redată foarte greu prin cuvinte. Sunt fericit.

– În familia voastră există divergenţe de opinie în ceea ce priveşte subiectele politice, religioase, de exemplu?

– Slavă Domnului, nu avem divergenţe. Mai curând ne completăm reciproc. Noi chiar facem glume pe seama celor care cred în horoscoape, acolo scrie că eu ca Geamăn şi ea ca Scorpion putem avea o relaţie nu mai lungă de două săptămâni. Dar iată că anume valorile comune şi credinţa este liantul care ne ţine împreună şi deja mai bine de doi ani de când ne cunoaştem nu ne-am certat niciodată. În viaţa politică avem la fel opinii comune, pentru că avem aceeaşi viziune asupra omului şi asupra dezvoltării societăţii.

– Povesteşte-ne, te rugăm, despre împrejurările în care ai aderat la Noua Generaţie?

– Crescut sub impresia evenimentelor din anii ’90, am fost mereu înconjurat de oameni deosebiţi, idealişti, care luptau dezinteresat pentru viitorul nostru. Ca model l-am avut pe tatăl meu, David. Eram în liceu şi ţin minte ca astăzi anul 2001, când am aderat oficial la Noua Generaţie. Ulterior, am participat şi la protestele din 2002 din Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde ne apăram, la fel ca şi astăzi, Constituţia ţării şi demnitatea naţională. Regret doar că în virtutea vârstei nu am fost în „Orăşelul Libertăţii”, pe care îl vedeam doar la televizor.

– Ţii legătură cu colegii tăi din Noua Generaţie? Vă întâlniţi?

– Bineînţeles, comunicăm foarte des la telefon, prin reţelele de socializare şi, desigur, acum ne întâlnim în fiecare duminică la protestele din Piaţă.

– Ştim că de câţiva ani locuieşti şi activezi la Râşcani. De obicei, tinerii îşi doresc cu orice preţ să prindă rădăcini în capitală. Tu cum te-ai acomodat în afara capitalei?

– Foarte bine, cum am spus mai sus, am încercat să mă regăsesc şi să revin la baştină pentru a schimba ceva aici. Am fost 6 ani în capitală, am reuşit să activez în Parlamentul Republicii Moldova, să fac stagieri la Parlamentul European, să călătoresc prin mai multe state europene şi toate acestea au contribuit să conştientizez că acasă este locul unde trebuie să revin. Poate vine şi din unele dezamăgiri pe care le-am descoperit prin străinătate, şi de haosul din capitală. Şi, în general, cred că orăşelele noastre mici, satele sunt locurile cele mai bune pentru ca să ne zidim astăzi un viitor. Mulţi aleargă după bani, carieră şi funcţii mari, deşi nu observă ce bogăţie stă în paragină la ţară. Cu toţii vor să aibă o ţară mai bună şi mai frumoasă, dar prea mulţi o trădează plecând de la sate, plecând, în general, din ţară, lăsând părinţii să se usuce de dor şi singurătate. Acum încerc să mă implic activ în viaţa didactică, să predau tinerilor ceea ce cunosc. Sunt foarte mulţi tineri cu potenţial şi cred că voi reuşi cel puţin pe unii să-i motivez suficient de puternic ca să revină la baştină şi împreună să renaştem ţărişoara noastră mică, să nu o lăsăm pradă străinilor şi hoţilor.

– Eşti membru fondator al asociaţiei „Generaţia Viitorului”. Povesteşte-ne despre obiectivele şi scopul acestei organizaţii şi cum arată, în concepţia ta, generaţia viitorului?

– Generaţia Viitorului este un ONG pe care l-am creat cu câţiva ani în urmă cu scopul de a promova valorile tradiţional-creştine şi conservatoare în rândul tinerilor, pentru a contribui la ridicarea unei noi elite. Elite în adevăratul sens al cuvântului, oameni care vor fi capabili să formuleze clar idealul naţional, o doctrină de stat. Sper mult să reuşim prin activităţile noastre să le insuflăm tinerilor modele de comportament, cu care ulterior să ne implicăm în viaţa comunităţii. Noua generaţie o văd solidară cu cei mai vârstnici şi să încercăm să îmbinăm experienţa lor cu energia noastră tinerească. Doar prin solidaritatea dintre generaţii cred că vom reuşi să construim ceva durabil, o adevărată şcoală de caractere.

– Ştiu că una dintre preocupările tale este agricultura tradiţională. Te rog să ne povesteşti mai mult despre această preocupare, reuşeşti s-o aplici în practică?

– Am descoperit această artă mai recent. Am început să caut mai multe despre agricultura tradiţională după ce am văzut ce nebunie se întâmplă în agricultura din Moldova. Eram interesat oare de ce este nevoie de tone de chimicale pentru a creşte o legumă, de ce avem nevoie de atâtea maşinării care distrug pământul nostru? Am observat că există o legătură directă între activitatea iresponsabilă în agricultură şi scăderea bonităţii solului, micşorarea roadei, poluarea. Preocuparea vine nu atât ca un hobby sau că e la modă să faci agricultură tradiţională şi ecologică, cât din grija faţă de generaţiile care vin, precum şi meditând la moştenirea pe care le-o vom lăsa. Acum sunt începător în ale agriculturii tradiţionale, şi când spun tradiţionale mă refer la agricultura practicată de către strămoşii noştri. Am noroc de prieteni atât din ţară, cât şi de peste hotare că mă ajută cu literatură în domeniu, la fel şi experienţa pe care o am eu. La moment, practic agricultura pentru a-mi asigura familia cu toate cele necesare, pentru ca să nu fiu dependent de supermarket sau de magazinele în care tot mai rar găsim produse alimentare bune pentru a fi consumate. Am câteva hectare de teren pe care sper să le administrez eficient şi să demonstrez că se poate face agricultură altfel. Vom obţine roade bogate, dar vom proteja şi mediul şi vom lăsa pământuri roditoare şi nepoţilor noştri.

– Eşti istoric de meserie, cu specializare în politică externă, te gândeşti să profesezi în acest domeniu sau te-ai reprofilat definitiv?

– Nu am făcut studiile zădarnic. Am multe planuri de viitor. Vreau să fac o remarcă, nu-mi place să teoretizez mult, noi trebuie să facem istorie. Vreau să fiu actor, nu comentator sau teoretician. Istoria ne ajută foarte mult pentru a înţelege încotro să mergem mai departe. Faptul că am revenit la ţară, îmi creează doar avantajul de a avea mai mult timp să fac lecturi şi să acţionez, pe termen lung, în domeniul relaţiilor internaţionale.

– Ştim că activezi în calitate de şef al Administraţiei publice în raionul Râşcani. Povesteşte-ne, te rog, care este situaţia în raioanele republicii la capitolul cadre tinere? Care este vârsta medie a colegilor tăi?

– Cum am amintit mai sus, eu sunt primul cadru tânăr în ultimii 20 de ani în secţia Administraţie publică. Am contribuit şi eu cum am putut pentru a mai ajuta câţiva tineri să se implice în activitatea politică din raion. Desigur, acum este la modă să se facă declaraţii despre promovarea tinerilor, dar realităţile sunt niţel mai dure. În general, sunt adeptul meritocraţiei, iar a fi tânăr nu este decât un avantaj, nu o virtute. Şi totuşi, cred că tinerii trebuie susţinuţi să se implice în viaţa comunităţii, pentru că altfel riscăm să devenim o ţară de imigranţi sută la sută. Nu ştiu exact vârsta medie a colegilor, dar majoritatea sunt de vârsta părinţilor mei.

– Dacă ai fi să participi la elaborarea unui proiect de lege, care ar fi acela?

– Am în cap mai multe legi pe care aş dori să le elaborez. Şi dacă tot este la modă acum a propune modificări la Constituţie, în primul rând aş propune ca să avem definit în Legea Fundamentală care este IDEALUL NAŢIONAL, de care ne tot spun poveşti politicienii noştri. De asemenea, aş schimba Legea despre cultele religioase, consider că avem nevoie de o lege cu totul nouă, care să fie în deplină corespundere cu tradiţia şi valorile noastre, pentru a nu ne dizolva cu totul în „cazanul globalizării”,- vorba lui Ion Moraru. Aş dori să particip la elaborarea Legii despre Cooperativele agricole de tip distributist, Legea despre crearea băncilor populare, care ar da posibilitate renaşterii vieţii de la sate, şi multe altele care ar asigura buna funcţionare a statului şi ar garanta prosperitatea şi securitatea cetăţenilor.

– Îţi mulţumim şi îţi dorim mult succes în continuare!

– Mulţumesc şi cu Doamne ajută!

Liliana POPUŞOI
Sursa: Flux.md

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s