Dezinformarea – armă de război


Dezinformarea – armă de război sau rolul presei sub un regim oligarhic
Scrisoare deschisă către Publika TV

Stimate domnule director Dumitru Țâra,
Stimaţi angajaţi ai trustului media Publika,
Recurg la această manieră de comunicare publică deoarece consider necesar să clarific unele aspecte de principiu asupra relaţiei dintre putere şi presă, care s-au developat în mod special în ultimele câteva săptămâni.
Încep direct cu falsul difuzat masiv de către televiziunea dumneavoastră ca urmare a mitingului şi a demonstraţiei de protest organizate duminică, 29 ianuarie, de Comitetul pentru Apărarea Constituţiei şi Democraţiei. Reportajul trucat, care urmărea să dezinformeze opinia publică, încerca să inducă în mod tendenţios şi cu rea credinţă ideea precum că participanţii la acţiunile de protest împotriva regimului anticonstituţional, care a uzurpat puterea în stat, au venit în centrul capitalei deoarece ar fi fost plătiţi de organizatori. Materialul urmăreşte în mod evident un singur scop – discreditarea, compromiterea membrilor Comitetului pentru Apărarea Constituţiei şi a Democraţiei în faţa opiniei publice.

Procedeul propagandistic respectiv este unul vechi, caracteristic tuturor regimurilor dictatoriale şi autoritare. Disidenţii din fosta URSS erau etichetaţi ca fiind plătiţi de americani, protestatarii din Piaţa Universităţii de la Bucureşti erau discreditaţi de regimul Iliescu în acelaşi mod, opoziţia din Belarus este denigrată de propaganda lui Lukaşenko prin minciuni precum că aceştia ar fi finanţaţi de UE şi SUA. Eu însumi şi colegii mei am suportat astfel de campanii de dezinformare încă de pe vremea sovieticilor, când organizam mitinguri pentru Limbă, Alfabet, Independenţă. Atunci propaganda oficială răspândea minciuni precum că ar exista taxe speciale pentru participanţii la mitingurile noastre, fiecare protestatar primindu-şi simbria pentru prezenţa în Piaţă, iar purtătorii de tricoloruri şi de lozinci bucurându-se de onorarii suplimentare. În plus, acţiunea de dezinformare mai conţinea în mod obligatoriu şi aluziile veninoase precum că am fi finanţaţi de cercuri oculte de peste hotare, cel mai des fiind pomenită România. Iată că şi acum uneltele mediatice ale regimului anticonstituţional, în perfecta consonanţă cu Publika, recurg la acelaşi procedeu, susţinând că am fi inspiraţi şi finanţaţi dinafară, numai că de această data din Rusia şi de către comunişti.

În contextul materialului difuzat de Publika TV, ţin să menţionez că el face parte dintr-o campanie vastă de manipulare a maselor şi de decredibilizare a Comitetului pentru Apărarea Constituţiei şi a Democraţiei, campanie care a fost declanşată de către mai multe instrumente media ale actualei puteri imediat ce am decis să recurgem la proteste stradale. Amintesc aici un detaliu semnificativ, care arată originea minciunii cu banii daţi de organizatori protestatarilor. Sâmbătă, 21 ianuarie, în preajma primului miting de protest organizat de CACD, am difuzat un comunicat de presă în care aduceam la cunoştinţa opiniei publice măsurile de intimidare şi discreditare puse la cale de regim. Pe lângă presiunile exercitate în teritoriu prin intermediul structurilor MAI, SIS şi ale Ministerului Transporturilor, care au luat toate măsurile pentru a împiedica doritorii să ajungă la Chişinău, a mai existat o indicaţie dată, cel mai probabil de premierul Filat, prin intermediul ministrului de Interne, Alexei Roibu. Sursele noastre de la MAI ne informau că serviciile operative ale acestei structuri de forţă au primit sarcina să fileze toate autocarele şi microbuzele sosite din teritoriu în momentul în care oamenii vor reveni de la miting spre aceste unităţi de transport. Ofiţerii MAI deghizaţi în civil urmau să filmeze cu camere ascunse momente când organizatorii ar repartiza celor sosiţi bani. Însă, deoarece această operaţiune a eşuat, astfel de cazuri nefiind stabilite, se pare că acelaşi Filat a dat indicaţii postului Publika TV să plastografieze reportajul cu pricina cu ocazia mitingului din 29 ianuarie.
De altfel, mă întreb dacă nu cumva unul dintre comentatorii politici a avut dreptate atunci când a parodiat sloganul Publika TV, exclamând pe blogul său „FILAT, ACUM AI TELEVIZIUNE!”. Nu ştiu cine este proprietarul adevărat al Publika TV, numai să nu-mi spuneţi că ar fi publicul, cetăţenii, nici că aţi activa din veniturile obţinute din publicitate. Dacă cineva a investit sume astronomice într-o televiziune aici, în Moldova, unde piaţa de publicitate nu permite recuperarea investiţiei într-o perioadă de timp rezonabilă, dacă se ştie că grosul publicităţii este sub controlul aceluiaşi oligarh Vladimir Plahotniuc-Ulinici, atunci devine clar că Publika TV nu este un proiect de afaceri clasic şi nici nu trebuie privit ca un business autonom, nici ca instituţie de binefacere. Până la urmă şi în cazul Publika TV e valabil proverbul „Cine plăteşte, acela comandă muzica.” În cazul dat, politica editorială.
Aşa cum eu însumi am fost invitat de nenumărate ori să particip la emisiunile Publika TV, acum înţeleg bine când a intervenit schimbarea de atitudine atât faţă de mine, cât şi faţă de alţii ca mine. Atâta timp cât apăream mai curând ca persoană care doar comentează, inclusiv critic, activitatea guvernanţilor, eram un personaj agreabil. Dar din clipa în care am trecut la acţiuni care periclitează stabilitatea clanurilor mafiote aflate la putere, brusc am devenit personaj negativ. Altfel zis, dacă până la apariţia Comitetului pentru Apărarea Constituţiei şi Democraţiei şi declanşarea acţiunilor de protest stradal contra regimului anticonstituţional Publika TV practica o manipulare subtilă, utilizând toate rigorile genului, după ieşirea noastră în stradă se recurge la o manipulare brutală, frontală şi ostentativă. Înţeleg de ce s-a produs această bruscă schimbare de macaz. Cei care decid politica editorială înţeleg bine riscurile de imagine pe care şi le asumă această instituţie media. Dar este vorba de un caz de forţă majoră şi atunci ei nu au de ales. Le fuge terenul de sub picioare protectorilor lor politici de la guvernare, tot ei fiind, cel mai probabil, şi sponsorii respectivului trust media. Şi atunci nu mai e loc de manevre elegante, insinuări rafinate şi trucaje fine. Ordinul fiind dat, soldaţii de presă nu au decât să-l execute cu docilitate. Tertium non datur, vorba strămoşilor noştri romani.
Odată cu declanşarea acţiunilor de protest contra oligarhilor, s-a văzut cu ochiul liber cât valorează toată retorica dulceagă, risipită de Publika TV asupra minţilor credule ale basarabenilor de către tehnologii versaţi în toate tainele războaielor non-militare ale societăţilor post-industriale. Însuşi sloganul „Spune ce gândeşti!”, repetat cu insistenţă obsesivă, ca şi spicuirile din spusele şi gândirea celor pe care ni-i prezintă cu nume mici în fiecare zi acest post TV, nu sunt decât elemente ale unei vaste maşinării de război mediatic. Prin intermediul ei se induc anumite idei, clişee mentale, ticuri de gândire, care urmează să devină dominante în minţile subiectului manipulării, care e nimeni altul decât consumatorul hipnotizat de imaginile de pe sticlă, aflat în plin proces de spălare a creierilor şi de remodelare identitară, atitudinală şi comportamentală.
Amintiţi-vă de peretele Publika TV din preajma Arcului de Triumf, instalat spre distracţia proştilor şi nădejdea naivilor care speră că ar putea influenţa cumva mersul treburilor într-o ţară scriind pe pereţi tot felul de doleanţe adresate puterii. Rebobinaţi şi cadrul când însuşi premierul Filat a defilat sub atenţia plină de admiraţie a camerelor de luat vederi de la Publica TV, caligrafiindu-şi inepţiile pe peretele prostiei naţionale din centrul capitalei. Altfel zis, premierul Filat şi televiziunea care îi face jocul îi invită pe toţi cei care nu sunt de acord cu puterea să scrie pe garduri sau, la rigoare, ca cetăţeni liberi ai unei ţări guvernate de democraţi inocenţi, pe peretele Publika TV. Şi să reţineţi, dragii mei, ne îndeamnă prin mesajele subliminale manipulatorii puterii, că într-o „democraţie originală” este bine să însuşiţi genul epistolar ca formă civilizată de protest faţă de guvernanţi. Iar cei mai răsăriţi dintre concetăţenii noştri chiar sunt bineveniţi în studiourile pline de lumini orbitoare ale televiziunilor de buzunar. Acolo nu au decât să critice, să combată, să se revolte. E şi acesta un exerciţiu de psihoterapie colectivă, de anesteziere a oricăror intenţii de manifestare activă a dezacordurilor cu puterea.
Dar din moment ce se încearcă organizarea de acţiuni de protest care urmăresc în mod deschis debarcarea unor indivizi care au uzurpat puterea de stat, Publika TV s-a văzut constrânsă de circumstanţe să-şi arunce masca de onorabilitate şi să-şi arate adevărata faţă de armă propagandistică a puterii. Aici e oportun să trecem în revistă cele trei tipuri de instrumente folosite de grupările de tip mafiot pentru preluarea şi menţinerea puterii în ţările lipsite de tradiţii democratice:
1) Instrumente Financiare;
2) Instrumente Mediatice;
3) Instrumente Administrative.
Cazul Republicii Moldova nu este unul atipic pentru spaţiul ex-comunist. Însăşi succesiunea la guvernare din 2009 developează originea comună a unor noi şi spectaculoase apariţii pe piaţa politică şi pe cea mediatică. Schema e foarte simplă şi conţine doar patru elemente care derivă unul din altul: BANII – PARTIDELE POLITICE – STRCTURILE MEDIA – PUTEREA. Mă explic. La început au existat fondurile financiare, acumulate în lunga perioadă de tranziţie de escrocii care s-au specializat în deturnarea banilor publici, din contrabandă, privatizări ilicite şi alte crime cu caracter economic, fenomene ce au produs apariţia milionarilor de carton. Având la îndemână sume enorme de bani, aceştia şi-au dezvoltat două tipuri de „proiecte”, politice şi mediatice. Adică şi-au creat cele două tipuri de vehicule care să le permită influenţarea maselor şi preluarea puterii: partidele politice şi televiziunile. Posturile de radio, ziarele, portalurile electronice se înregimentează şi ele alături de televiziunile respective. Anume în aceste condiţii în 2009 s-a produs înlocuirea unei guvernări dominate de comunişti cu una dominate de oligarhi.
Este cazul să amintim aici că la originea apariţiei partidului actualului premier Filat, PLDM, ca şi la originea apariţiei Publika TV, stau fonduri astronomice de provenienţă obscură şi dubioasă.
Acum am ajuns să înţelegem mai bine cât valorează acel tam-tam nesfârşit despre marile realizări ale actualei puteri care ar fi tocmai una: mai multă presă liberă, mai multe televiziuni. Dar şi acestea sub controlul total sau sub influenţa substanţială a celor doi oligarhi de la putere, Plahotniuc şi Filat. Unul – cu PRIME TV, altul – cu PUBLIKA TV. M-aş bucura să greşesc şi să mă conving de faptul că Publika TV nu este, asemeni PRIME, controlată în totalitate, ci doar influenţată parţial de oligarhul respectiv. Deocamdată, însă, nu am nici un temei să consider că lucrurile ar sta altfel.
Aş remarca şi faptul că Publika TV apare şi ca parte a mitului fondator al actualei puteri, care se revendică de la 7 aprilie 2009. Se ştie bine că organizatorii dezastrului din acea zi şi-au creat o întreagă mitologie revoluţionară după ace au ajuns la guvernare. Iar Publika TV a fost lansată, aşa cum aflăm şi din comunicatul difuzat ieri, deloc întâmplător, la 7 aprilie 2010. Acest 7 aprilie a devenit atât pentru Filat şi acoliţii lui politici, ca şi pentru Publika TV, un fel de punct iniţial de la care se revendică, un soi de Big-Bang generator al noilor realităţi politice. Am putea spune că aşa cum bolşevicii se revendicau de la „revoluţia” de la 7 noiembrie, liberalii de croială locală se revendică de la 7 aprilie, căruia i se atribuie un simbolism aparte. De aici probabil şi lipsa de curiozitate a acestei televiziuni pentru aflarea adevărului despre acel tragic eveniment.
Republica Moldova se află sub dominaţia unui regim anticonstituţional. Cei care exercită puterea au creat un vast şi sofisticat mecanism de subordonare a întregului sistem al organelor puterii de stat intereselor de cartel ale oligarhilor. Tot aici se înscrie şi controlul asupra principalelor structuri media din ţară. Distrugerea instituţiilor democratice, ciopârţirea legislaţiei şi adaptarea ei la interesele de tip mafiot ale celor trei partide de la guvernare face imposibilă restabilirea suveranităţii poporului şi a drepturilor fundamentale ale omului altfel decât prin proteste de masă. Iată de ce a devenit atât de agresivă şi josnică propaganda regimului contra celor care se opun dictaturii. Adaptarea legislaţiei la interesele criminale ale celor trei partide din alianţa de guvernământ, partajarea prin anexe secrete a unor instituţii de stat care prin lege sunt apolitice, cum ar fi Banca Naţională, Agenţia Antimonopol, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, Curtea de Conturi, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, Curtea Supremă de Justiţie, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Procuratura, dar şi subordonarea politică a CEC, a Curţii Constituţionale, sunt dovezi incontestabile ale faptului că cei care au ajuns la putere au recurs la punerea în aplicare a unui plan de uzurpare a puterii de stat, care face imposibilă funcţionarea instituţiilor democratice şi reduce structurile statului de drept la rolul de unelte ale cartelurilor mafiote. S-a creat o adevărată caracatiţă, care şi-a extins tentaculele asupra întregii societăţi. Astfel, după douăzeci de ani de independenţă, Republica Moldova s-a pomenit sub dominaţia unor escroci extrem de periculoşi pentru interesul public şi binele comun. Altfel zis, întreaga societate este împăienjenită de plasa întinsă peste ea de regimul oligarhic.
– Deţinând controlul politic asupra tuturor instituţiilor puterii de stat, regimul încearcă să elimine orice concurenţă politică.
– Deţinând controlul asupra economiei naţionale, regimul încearcă să elimine orice concurenţă economică.
– Deţinând controlul asupra principalelor structuri media, regimul încearcă să elimine orice concurenţă pe piaţa media.
În condiţiile unui simulacru al democraţiei, când puterea este menţinută prin mijloace de tip criminal, aşa cum se întâmplă cu nesfârşitele tertipuri legate de amânarea procedurii de alegere a şefului statului, protestele lansate de CACD sunt perfect legitime şi justificate.
Ca reacţie la dezinformarea grosolană, comisă de Publika TV în ziua de 29 ianuarie, când s-a insinuat ideea aberantă precum că protestatarii ar veni la întrunirile organizate de CACD deoarece ar fi plătiţi, şi nu pentru că ar avea motive reale de revoltă, luni, 30 ianuarie am pichetat acest post de televiziune. Membrii CACD, însoţiţi de un grup de simpatizanţi, au scandat „Jos Minciuna!”, „Jos dezinformarea!”, „Jos manipularea!” şi „Nu minţiţi poporul cu televizorul!” Pichetarea noastră a fost urmată de un comunicat cel puţin straniu, lansat de administraţia acestei instituţii media. În el nu se suflă nici o vorbă despre două aspecte de principiu. 1) Nu este menţionată cauza protestului nostru, şi anume afirmaţiile calomnioase precum că am da bani celor care vin să protesteze alături de noi. 2) Nu se pomeneşte nici un cuvânt despre pichetarea din faţa Publika TV. În schimb, autorii comunicatului, intitulat cu lăudăroşenie „Publika TV susţine întru totul libertatea opiniei şi a exprimării”, se autolustruiesc într-un mod cu totul penibil, povestindu-ne că „toate campaniile Publika au avut drept scop responsabilizarea socială a oamenilor”. Iar mai departe autorii scriiturii devin de-a dreptul ridicoli: „În acest context, după ce am încheiat Campania de Crăciun „Împlineşte un vis! Dăruieşte o sărbătoare”, astăzi am lansat una nouă – „Adevăruri adevărate”. Această campanie va aduce oamenilor căldură sufletească atât de necesară şi atât de rar întâlnită în perioada rece a anului” (sublinierea ne aparţine).
Trecem peste tonul siropos, ca şi peste monstruozitatea stilistică “adevăruri adevărate”. Dar nu putem lăsa la o parte pretenţia că Publika ar fi acel furnizor de căldură – atenţie! – sufletească. Altfel zis, Publika se erijează în postura de substitut al agentului termic, pe care oamenii nu îl pot plăti din cauza tarifelor exagerate, stabilite de actuala putere. Adică, după logica celor de la Publika TV, lumea n-ar mai trebui să-şi bată capul că e frig în case de crapă pietrele, iar facturile ne frig la buzunare. Tot ce contează este „căldura sufletească”, asigurată în flux continuu şi în doze nelimitate de binefăcătorii din spatele ecranelor. Cu toată bunăvoinţa, trebuie să recunoaştem că cel puţin aici mentorii de la Bucureşti ai puzderiei de tineri ziarişti locali din această televiziune au dat dovadă de grave restanţe la capitolul stilistică, dar şi flerul politic i-a dat de sminteală.
Pun punct aici acestei scrisori deschise prin a insista faţă de patronii şi responsabilii de politica editorială de la Publika TV, unde activează atâţia buni profesionişti, să renunţe la jocurile murdare în favoarea puterii şi să reflecte corect şi echidistant realităţile politice din ţară, aşa cum prescrie Constituţia şi Codul Audiovizualului.

Iurie Roşca,
Membru al Comitetului pentru Apărarea Constituţiei şi Democraţiei
31 ianuarie 2012

Reclame

2 gânduri despre “Dezinformarea – armă de război

  1. Totusi, stirile despre intalnirea tovarasului Rosca cu romanofobul Kuzmin, la ambasada Rusiei, nu e o dezinformare. Ma intreb ce a cautat acolo tovarasul Rosca autoinvitat?? Ii e mai draga Rusia se pare. Scopul vizitei a fost solicitarea de ajutoare pentru intretinerea protestelor vitoare. E penibil… se stie comportamnetul rusului Kuzmin fata de istorie, limba romana.

    Apreciază

  2. Pe de alta parte, Publika TV, prin platforma Voxpublika, a permis nenumaratele materiale copiate de catre Mihai Busila si altele de promovare, reclama a AJCD.
    CACD… unul din membrii CACD, fost ambasador al R.M.la Consiliul Europei ataca dur Romania, fapt ce Romania nu a uitat… 😀 probabil de aceea tovarasul Rosca nu a vizitat ambasada romana ci ambasada rusa. 😆 Limba rusa e foarte prezenta in postarile tovarasului Rosca iar vizita recenta la ambasada F.R. arata clar inclinatiile proruse ale liderului CACD, tovarasul Rosca.
    PPCD eliminata din jocul politic, acum doreste prin orice mijloace sa revina in scena, folosind protestatari din segmentul nostalgicilor, comunistilor, antiromanilor. Sunt nenumarate filmari in care protestatrii erau vorbitori ai limbii ocupantului, limba iubita d etpvarasul Rosca. Petkov a manifestat in cadrul CACD cu copilasul etc. Cine protesteaza si fraternizeaza acum? PPCD si PCZRM. Dar sa mai si radem… tanarul samurai ortodox, Radu Busila delcara public la una din proteste, ca primeste mesaje de la microbuze… 😆
    http://vox.publika.md/politica/pepecedisme-si-senzitive-microbuze-159601.html
    Sinu e dezinformare ci e o evidenta, inregistrata, auzita, vazuta in clipul prezentat in articol. In fine, Cezare, suntem foarte multi dezamagiti de CACD, de actiunile ce se deruleaza si in special ne-a lasat un gust amar vizita tovarasului Rosca la romanofobul Kuzmin… Sper ca vei fi cu, caracter si vei recunoaste ca PPCD=PCRM, 2 partide antiromanesti, antidemocratie. De fapt doriti orintarea catre est, asta e realitatea Cezar draga. Si e dureros fiindca faceti asemenea proteste in pragul intalnirii comune dintre guvernele Romaniei si R.M. In cazul unirii veti fi la marginea societatii si… cred scuipati de multi. e pacat de voi tinerii fanatizati din PPCD, treziti-va totusi si spuneti-i tovarasului Rosca sa foloseasca mai des romana decat rusa iar casa parintilor e ambasada romana, nu cea a Rusiei. Nu ma astept sa intelegi, esti din pacate si tu prea indoctrinat si prea tanar sa vezi relieful politic. Toate cele bune Cezare si te astept si in noul meu blog, unde suntem deschisi, nu stergem comentarii, vorbim, suntem veseli descretiti dar cu un spirit romanesc antinostalgic si rusesc.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s