Distributismul – un model economic al viitorului


Distributismul, ca alternativă şi socialismului, şi capitalismului

În ultima perioadă, cei care navighează pe internet pentru a citi, a se documenta şi, eventual, pentru a-şi împărtăşi părerile şi ideile cu alţii şi pentru a polemiza (şi nu doar pentru a se distra, a se „simţi bine” şi a bârfi), întâlnesc tot mai des un termen care era necunoscut până mai deunăzi: „DISTRIBUTISMUL”. Pe facebook a apărut chiar şi un grup deschis pentru orice curios care se numeşte „LIGA DISTRIBUTISTĂ”.

Ce este distributismul?, s-au întrebat cei care mai manifestă măcar o minimă curiozitate intelectuală. Interesul lor pentru distributism a crescut şi mai mult după ce s-au documentat şi au aflat că acesta este un mod economic alternativ, în acelaşi timp, şi capitalismului, şi socialismului. Este şi firesc ca acest interes pentru distributism să se manifeste activ în Republica Moldova, ai cărei cetăţeni, după ce au trecut prin calvarul economiei socialiste, astăzi se bălăcesc în promiscuitatea economiei capitaliste.

Trebuie să menţionăm că în luna mai, în mai multe oraşe din România, printre care Constanţa, Cluj, Suceava, Iaşi, au fost organizate o serie de conferinţe şi lecţii publice, având ca subiect Distributismul. Aceste conferinţe şi lecţii publice au fost susţinute de către Ovidiu Hurduzeu, publicist român, fost profesor la Universitatea din Stanford şi la California State University, unul dintre cei mai activi promotori ai Distributismului în România. Pe 25 mai 2011, domnul Ovidiu Hurduzeu a prezentat conferinţa „Distributismul – o economie a viitorului” şi la Chişinău, la care au participat mai mulţi tineri interesaţi de economie şi dezvoltare strategică. Evenimentul s-a desfăşurat cu sprijinul Institutului pentru Dezvoltare Regională şi Administrativă Durabilă (IDRAD).

Graţie bunăvoinţei prietenilor noştri de la IDRAD, publicăm astăzi textul prezentării făcute la Chişinău domnului Ovidiu Hurduzeu. Fiind siguri de interesul sporit al cititorilor noştri pentru acest subiect, promitem să revenim şi în ediţiile viitoare la el. Lectură plăcută.

***

Am fost obişnuiţi să gândim că în lume există două mari sisteme antagoniste, capitalismul şi socialismul, şi nimic altceva. Această idee preconcepută a înlăturat din mentalul colectiv posibilitatea unei a treia căi, o cale de sine stătătoare care să se opună cu aceeaşi vigoare ambelor sisteme cu scopul de a înlătura păcatele amândurora. Deşi este singura alternativă viabilă la modelele falimentare de astăzi, deşi este o filozofie socială şi practică economică de mult timp împământenită, distributismul nu este pe placul neoliberalilor şi stângiştilor de astăzi cum nu a fost nici pe placul comuniştilor şi socialiştilor marxişti de ieri.

Istoria ultimelor două sute de ani nu-i altceva decât povestea unui balaur cu două capete – unul dintre capete este capitalismul, adică Big Business (n.n. Marea Afacere), şi celălalt, socialismul, Big Government (n.n. Marea Guvernare). Trupul comun este dat de sistemul tehnologic actual. Pentru simplitatea formulării, să numim acest balaur angrenajul tehnoglobalist.

În ultimii 40 de ani, cam de la sfârşitul anilor ‘70, asistăm la fuzionarea ideologiilor care susţin cele trei componente ale angrenajului tehnoglobalist. Socialismul marxist şi derivatele sale stângiste, multiculturalismul şi feminismul, neoliberalismul, care susţine capitalismul financiar, şi globalizarea galopantă, precum şi tehnologismul nu mai sunt ideologii adverse; ele conlucrează, se susţin reciproc. De pildă, dezvoltarea exponenţială a tehnologiilor industriale, finanţate de stat şi marile organizaţii (firmele transnaţionale, în primul rând) a dus la apariţia producţiei de masă care, la rândul ei, a favorizat consumismul şi dezvoltarea pieţei mondiale. În universităţi, educaţia tehnică, devenită de o importanţă esenţială, este însoţită de un învăţământ ideologic cunoscut sub numele de „corectitudine politică”.

Angrenajul tehnoglobalist menţine masele permanent mobilizate într-o goană nebună după scopuri, obiecte şi imagini derizorii. Deşi se tot vorbeşte de libertate, această nouă ordine mondială se opune sau împiedică satisfacerea în regim de libertate a nevoilor fundamentale ale persoanei umane. În societatea de astăzi, omul de rând este incapabil să mai controleze circumstanţele propriei sale vieţi. Cu alte cuvinte, satisfacerea nevoilor noastre fizice (hrană, apă, îmbrăcăminte, adăpost) şi psihice este subordonată satisfacerii necesităţilor “tehnice” (economice, financiare) ale Angrenajului tehnoglobalist, nevoi care devin absolute.

Să vedem pe scurt care sunt caracteristicile fundamentale ale Angrenajului. În primul rând este materialist în sensul că absolutizează posesia de bunuri materiale şi susţine că nu există nimic altceva în afara acestei lumi. De aici derivă, în principal, caracterul său antinatural şi anticreştin.

Este antinatural întrucât îi cere omului să trăiască în condiţiile artificiale impuse de aşa-numita „societate de piaţă”. În acest mediu alienant, omul nu-i altceva decât o rotiţă dintr-o uriaşă maşinărie globală. Persoana, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, devine o simplă unealtă, o unitate de producţie şi consum care este înlocuită imediat dacă nu se integrează armonios în angrenajul global.

„Unitatea de producţie şi consum” a Vajnicei Lumi Noi de astăzi este un sclav specializat şi fericit. Un sclav al confortului care a renunţat mai mult sau mai puţin voluntar la libertatea sa pentru a deveni unealta sistemului şi a susţinătorilor lui. Confortul nu-i altceva decât mentalitatea şi practica delăsării prin care singur îţi pui cătuşele la mâini şi-ţi legi ghiuleaua de picioare. În schimbul renunţării la libertatea şi autonomia sa, sistemul tehnoglobalist îi oferă sclavului o viaţă trăită în paradisul consumist unde se va hrăni mereu cu iluzia posibilităţilor nelimitate (în paranteză, fie spus, consumatorul nu-i altceva decât un sclav bine tratat).

Oportunităţile, de care se tot vorbeşte acum, sunt „produse” de nişte entităţi şi maşinării abstracte, bănci, mari corporaţii şi fundaţii, formaţiuni suprastatale, nu pentru binele lucrătorilor care le servesc, ci pentru perpetuarea unui sistem anormal şi imoral; puterea este concentrată în mâinile unor guverne corupte şi a unor monopoluri private, iar bogăţia în mâinile câtorva indivizi, adevăraţi stăpâni de sclavi.

Atât comunismul, cât şi capitalismul, într-un cuvânt, angrenajul tehnoglobalist, a transformat persoana în omul masificat, omul ca mijloc. Masificarea înseamnă despuierea omului de calităţile sale divin-umane pentru a fi transformat într-un instrument anonim, interşanjabil. O „resursă umană”, cum se spune acum. Masificarea şi pierderea autonomiei personale devin inevitabile în cadrul angrenajului tehnoglobalist dominat de producţia pe scară largă şi de marile organizaţii etatiste sau private.

Angrenajul tehnoglobalist masifică şi instrumentalizează nu numai persoana individuală, ci şi ţările lumii care devin simple instrumente pentru propăşirea Noii Ordini Mondiale. Comuniştii şi iacobinii neoliberali au transformat omul şi natura într-un rezervor de mijloace. Exploatarea lor este prezentată în limbajul de lemn technocratic drept o “administrare şi valorificare de resurse”. De fapt, este un jaf în toată regula.

Angrenajul tehnologic nu lasă nimic în demnitatea sa ontologică originară, de dar a lui Dumnezeu. Potrivit formulării lui Heidegger, totul „stă în rezervă”, de la individul izolat, la familie, comunitate, la bogăţiile solului şi subsolului, pentru a fi instrumentalizat şi reconfigurat ca realitate redusă la şi pentru profit. Balaurul cu două capete, unul socialist şi celălalt capitalist, este interesat doar de investiţiile extractive, fiind eficient în a stoarce resursele înmagazinate în sol, subsol, în apă, aer, plante, animale şi oameni – totul este evaluat în termeni de „valoare prezentă netă”. Crearea de valori pentru generaţiile viitoare prezintă un interes secundar.

Angrenajul tehnologic nu este smerit, a rupt legătura cu Marea Economie a creaţiei lui Dumnezeu, propunându-se pe el însuşi singura economie posibilă. Atât comunismul, cât şi capitalismul degenerat de astăzi nu au făcut decât să se răspândească precum o pecingine în cadrul plinătăţii sălăşluite de Dumnezeu şi să tâlhărească lumea creată de El.

Distributismul propune o lume complet diferită de cea a angrenajului tehnoglobalist. În locul economiei capitaliste sau socialiste, supusă legilor „creşterii perpetue”, distributismul ne oferă o economie smerită. O economie la scară umană şi în armonie cu valorile locale, care combină logica profitului cu beneficiile sociale. Un model în care tehnologia nu mai subminează valorile tradiţionale, aşa cum s-a întâmplat în vremea industrializării comuniste.

O economie distributistă a viitorului va fi o economie mixtă, în care „tonul” îl vor da formele asociative şi relaţiile de reciprocitate. O economie care va restabili încrederea, empatia şi cooperarea drept valori fundamentale în domeniul social şi în sfera afacerilor. În ultimii 20 de ani, am creat o prăpastie între bogaţi şi săraci întrucât, îndepărtându-ne de Adevărul întrupat şi economia smerită, am tolerat Banul şi Puterea. Într-o ordine distributistă, toate aceste excese nu vor mai fi tolerate. Există nenumărate metode prin care putem instaura o ordine distributistă. Enumăr doar câteva de ordin economic: democratizarea creditului pentru investiţii, ajutor guvernamental pentru înfiinţarea la nivel local de întreprinderi asociative, un nou sistem de impozitare care să încurajeze pe lucrător să devină şi proprietar la firma unde îşi desfăşoară activitatea; legi pentru protejarea magazinelor de cartier împotriva marilor lanţuri comerciale, reducerea barierelor din calea noilor firme, desfiinţarea reglementărilor care socializează riscul şi privatizează profitul, o susţinută educaţie etică a producătorului şi consumatorului privitoare la costurile sociale mai largi ale anumitor activităţi etc.

Distributiştii nu privează pe nimeni de produsul muncii sale, nu-şi doresc egalitatea veniturilor sau intruziunea birocratică a statului în economie sau în viaţa privată a cetăţenilor. Doresc însă să atragă atenţia asupra lucrurilor care contează cu adevărat, acele lucruri care nu înseamnă “bogăţie artificială”. Distributismul ne întoarce acasă, spre o lume omenească, simplă şi fericită, mai aproape de adevărul credinţei noastre şi a firii românului.

Ovidiu Hurduzeu

FLUX

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s