ALTERNATIVA DISTRIBUTISTĂ – PENTRU UN STAT AL MICILOR PROPRIETARI


„…agricultura este maica neamului omenesc care hrăneşte pe fii săi
În îmbunătăţirea soartei ţăranilor văd tot viitorul ţării mele…” / Mihail Kogălniceanu/

Republica Moldova, stat recent constituit, de mai bine de 20 de ani se zbate în găsirea propriului rost sub cer. Războiul Rece a provocat, în conştiinţa maselor, perceperea realităţii într-un mod distorsionat. După ’89 adevăr absolut a devenit tot ce se asocia cu „anti-comunist”. Cuprinşi de „euforia revoluţionară”, politicienii cu uşurinţă au îmbrăţişat retorica „pieţii libere” sau a capitalismului neoliberal, devenind apărătorii unui model de organizare bazat pe nişte principii absolut străine de omul nostru  de la ţară, dar fiind acceptate şi propagate ca adevăruri absolute, ca armă contra comunismului.

Toate guvernele care s-au rînduit la „treuca puterii” au închis ochii la practicile mafiotice din economia reală. Au contribuit la concentrarea capitalurilor şi formarea de pieţe monopoliste, iar pe de altă parte au promovat politici de tip socialist, care au servit drept „pomene electorale” pentru a amortiza gravele dezechilibre economice şi nedreptăţi sociale. Timp de două decenii am parcurs calea de la monopolul statului comunist la monopolul oligarhic privat.

Ce este DISTRIBUTISMUL?

Criza economică globală, aflată în pragul falimentului, pune pe ordinea de zi nevoia restructurării din temelii a actualei ordini economice. În eseul său „Societatea destrămată”, Phillip Blond menţionează: „Revoluţia culturală iniţiată de liberali a răsturnat valorile tradiţionale şi a instituit guvernul drept sursă a tuturor beneficiilor. În acest mod, ambele direcţii (socialismul şi capitalismul) au condus la înrobirea individului faţă de forţe inaccesibile lui şi la desfiinţarea instituţiilor intermediare care îi asigurau odată stabilitatea şi beneficiile”.

Noile realităţi împing societatea pe o pantă a decăderii în care tot mai puţin ştim unii de alţii, preferînd traiul izolat, mîncînd în compania unui televizor sau computer şi socializînd mai mult pe reţele sociale virtuale decît cu un om concret. Familia, ca instituţie are de suferit cel mai mult, majorotatea copiilor  se nasc în afara căsătoriei. „Bunicii noştri îşi pot aminti vremurile fericite cînd mătuşile şi unchii, nepoţii şi nepoatele alcătuiau împreună ţesătura unei societăţi stabile, mutualiste”, ne mai spune P.Blonde. Şezetorile şi claca, practicate pînă recent, au devenit mai mult „patrimoniu” al folclorului nostru.

DISTRIBUTISMUL reprezintă un model economic alternativ, care se poziţionează pe „centrul de aur”. Distributismul nu poate fi nici socialist, dar nici capitalist. Noţiunea de „Distributism” este nouă pentru noi, însă, în realitate reprezintă o revigorare a practicilor economice tradiţionale. Ţara Bascilor este un viu exemplu unde distributizmul funcţionează în cadrul cooperativelor Mondragon cu 80 000 lucrători-proprietari şi 50 de ani de activitate prosperă; de asemenea le regsim în regiunile italiene Toscana, Trivento, Emilia-Romagna în cadru cofederaţiei de cooperative care are o cifră de afacei de 40 de milioane de euro anual. În SUA distributismul este aplicat prin planurile de distribuire a acţiunilor către salariaţi şi sistemul de ferme şi magazine de tip „CO-OP”.

Acest model prevede descentralizarea administraţiei de stat prin mutarea puterii de decizie de la centru (guvern) la comunităţile şi organizaţiile locale; crearea de „firme civile” în care atît lucrtorii cît şi beneficiarii sunt coproprietari reali în organizaţiile prestatoare de servicii publice.

Comunităţilor mutualiste le-au luat locul indivizii pasivi

În condiţiile în care oamenii, frămîntaţi de griji şi izolaţi, apelează din ce în ce mai mult la statul tot mai autoritar, care are menirea de a asigura ordinea pe care nu şi-o mai pot asigura ei înşişi, conduce la lipsa respectului faţă de norme, conduită civică şi faţă de tot ce ar însemna bine comun. Atît stînga cît şi dreapta nu mai pot oferi soluţii la criza generalizată, întrucît s-au cam evaporat distincţiile dintre ele. Colectivismul şi individualismul capitalist nu sunt decît două faţete ale aceleiaşi monede devalorizate.

În cartea conservatorului britanic Anthony Giddens „A Treia Cale”, se revoltă împotriva stîngii care nutreşte un profund dispreţ faţă de valorile permanente, tradiţionale, o disconsiderare faţă de orice este consacrat. Apărută în perioada reformelor lui Blair, cartea sa încearcă să arate că este eronată politica susţinătorilor lui Blair care pledează pentru reinventarea permanentă, un fel de „revoluţie permanentă” cu iz bolşevic, care să şteargă trecutul cu buretele.

Conservatorii trebuie să revină la ideile susţinute de William Cobbet, Thomas Carly şi John Ruskin, ne spune Philip Blonde, care criticau autoritarismul etatist şi denunţau efectele nocive ale capitalismului axat pe interesele egoiste. Ei atrăgeau atenţia asupra consecinţelor culturale ale industrializării: crearea unei mase de oameni deposedaţi, obligaţi să muncească la limita subzistenţei, privaţi de orice drept de propăşire culturală.

Hilaire Belloc în „Statul Servil” scoate în relief monopolizarea pămîntului de ctre Capitalism, proprietatea şi capitalul, constrîngîndu-i pe oameni care se bucurau înainte de independenţă, să muncească pentru salarii de subzistenţă. Socialistul îi deposedează pe oameni în numele unei forme de proprietate deţinute în comun şi al unui monopol colectiv. Pentru muncitor, ambele sisteme conduc la acelaşi rezultat.

Care pot fi avantajele distributismului aplicat pentru ţara noastră?

Distributismul o cale de alternativă, care a conduce la instaurarea în Republica Moldova a unui „stat al micilor proprietari”. Pentru a scăpa de sclavagismul salarial în care s-a pomenit cetăţeanul nostru, trebuie să scăpăm de cele cîteva clanuri care au monopolizat economia noastră. Acest ideal este convergent cu distributismul care pledează pentru un număr suficient de mare de unităţi economice aşa încît nici una să nu aibă puterea de a impune preţurile. Precondiţia „numărul vast de firme” impune ca proprietatea productivă să fie larg răspîndită în societate. Mulţi dintre concetăţenii noştri nu ştiu ce implică statutul de proprietar, deoarece nu l-a cunoscut în chip real niciodată. Acest fenomen lămureşte de ce mulţi preferă să rămînă simbriaşi „la stat” şi în marile corporaţii mai degrabă decît să pornească o afacere proprie.

Practicile distributiste pot face faţă provocărilor secolului XXI. Dar pentru aceasta este nevoie de „remoralizarea pieţelor” care nu poate fi fără o reprofesionalizare a forţei de muncă.

Modelul economic pe care vi-l propunem, pentru prima dată în ultimii douăzeci de ani, încearcă de a nu favoriza nici „statul dădacă”, nici marea corporaţie, nici oligarhii, ci cetăţeanul de rînd: ţăranul gospodar, micul întreprinzător, profesionistul din diferite domenii. Distributismul oferă o noă viziune şi pentru agricultura noastră, unde baza trebuie să servească mica fermă de familie, nicidecum agrobusiness-ul sau agricultura de tip industrial. Parteneriatele dintre sate şi oraş poate servi cheia de succes pentru dezvoltarea Republicii Moldova, care includ „reprofesionalizarea satului moldovenesc” prin „importul” în zonele rurale de aptitudini tehnice şi capacităţi industriale şi „exportul” către oraş de produse finite. Pentru a genera apariţia unor ateliere mici în zona rurală, este nevoie de o dezurbanizare a forţei de muncă prin crearea la sate a unui sistem de subcontractare. Acest sistem ar stopa emigrarea de la sate. Parteneriatele sat-oraş ar crea o industrie rurală, adaptată nevoilor locale, care nu ar distruge identitatea tradiţională a satului românesc.

Distributismul este un sistem care doar sugerează modul în care s-ar mişca din nou „carul economiei nţionale” după ce două afaceri falimentare (neoliberalismul şi socialismul) chiar au dat faliment.

Distributismul nu poate fi nici „socialist”, nici „globalist corporatist”, deoarece atît socialismul cît şi globalismul financiar şi corporatist, „stînga” şi „dreapta” modernă sunt construite pe acelaşi fundament. În politică avem de a face cu birocraţii care întăresc verticala puterii, manifestînd un dezinteres cvasitotal faţă de proprii cetăţeni. Drept rezultat clasa politică nu mai este una reprezentativă. Iar din moment ce politicanul reprezintă un interes de grup, el nu mai poate da naştere unei viziuni şi un proiect care ar cointeresa întraga societate. Cetăţenii devenind obiect de mezat al „Politicienilor cu Răspundere Limitată” care se comportă cu proprii alegători ca cu nişte subalterni pe care îi plteşte atunci cînd are nevoie de „votul” lor. Cetăţenii desigur că nu pot avea respect faţă de „putere” şi se simt ca nişte sclavi nefericiţi impuşi mereu să aleagă „răul mai mic”.

Tradiţia liberală de tip occidental a promovat extinderea asociaţiilor, adică promovarea unui stat care să nu fie condus de oligopolurile pieţei şi de un guvern centralizat. Scopul unei politici conservatoare radicale este revigorarea societăţii civile. Satele şi oraşele trebuie să se autogestioneze, iar cartierele să-şi administreze propriile străzi şi parcuri. Conservatorismul transformator trebuie să se opună individualismului vehement promovat de libertarienii conduşi de propriul interes, îndeosebi pentru că un asemenea individualism subminează valorile sociale prin respingerea principiilor etice. Individualismul estrem este produsi unei viziuni stîngiste, prin urmare trebuie recunoscut ca atare şi respins.

Viitorul aparţine unei politici care susţine clasa de mijloc, viaţa societăţi civice şi care oferă putere omului de rînd.

Cezar Salagor
Şef al Secţiei Administraţie Publică
Consiliul Raional Rîşcani

Multumiri speciale Domnului Ovidiu Hurduzeu (SUA) şi Irinei Bazon (România) şi întregii echipe „Forţa a treia” pentru suportul în scrierea acestui articol.

Reclame

Un gând despre “ALTERNATIVA DISTRIBUTISTĂ – PENTRU UN STAT AL MICILOR PROPRIETARI

  1. La un moment dat si eu am fost tentat. Te rog citeste link-urile de mai jos cu atentie.
    Distributistii sunt foarte incurajati de apropiati a lui putin si se povesteste ca chiarcei care il promoveaza in USA sunt sprijiniti de la Moscwa

    http://romanianneocon.wordpress.com/2011/03/10/o-opinie-despre-distributism-i/
    http://romanianneocon.wordpress.com/2011/03/10/o-opinie-despre-distributism-iii/
    http://tiberiubrailean.finantare.ro/2010/03/31/distributismul-i/
    http://patriaonline.ro/o-scurta-descriere-critica-a-distributismului/

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s