Distributismul ca alternativă


Modelul distributist oferă numeroase sugestii de reformare a agriculturii româneşti. Baza agriculturii trebuie să fie mica fermă de familie, nicidecum „agro-business”-ul sau agricultura de tip industrial. Una dintre cheile dezvoltării României se găseşte în parteneriatele oraş-sat care includ „reprofesionalizarea satului românesc” prin „importul” în zonele rurale de aptitudini tehnice şi capacităţi industriale şi „exportul” înapoi către zonele urbane, de produse prelucrate. Este nevoie de o dezurbanizare a forţei de muncă prin crearea la sate a unui sistem de subcontractare cu un număr mare de ateliere mici; acest sistem ar întoarce fluxul migraţionist spre sate, ar stopa declinul regiunilor rurale din România (valabil şi pentru RM – n.p.) şi ar micşora congestia urbană. Parteneriatele sat-oraş ar crea o industrie rurală, adaptată nevoilor locale, care nu ar distruge identitatea tradiţională a satului românesc.

Distributismul doar sugerează modul în care s-ar pune din nou lucrurile pe roate după ce două afaceri falimentare (neoliberalismul şi socialismul) chiar au dat faliment.

Distributismul nu poate fi nici „socialist”, nici „globalist corporatist” întrucît atît socialismul cît şi globalismul financiar şi corporatist, „stînga” şi „dreapta” de astăzi sunt construite pe aceeaşi „platformă”.

Fragmente din Soluţia distributistă” de Ovidiu Hurduzeu

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s