„Liberaştii” vor să ne dea copiii pe mâna homosexualilor


Vă propun spre lectură un articol foarte bun, sperăm ca asemenea articole să nu devină motiv pentru cauze penale în cazul adoptării unor legi anticreştine promovate de guvernul Filat.

„Konkretikă” pentru ministrul Tănase sau despre proiectul „liberast” şi pedofilia morală a tandemului Tănase-Filat

Degeaba se revolta Filat…

Degeaba se revolta domnul Filat recent în Guvern şi pe la televiziunile obediente, cât se poate de făţarnic, de apariţia la Chişinău a unei cărţi ca „Sexul povestit celor mici”… Acum Guvernul Filat a lansat un proiect de lege pentru prevenirea discriminării care deschide calea pentru cărţi şi manuale mai dihai şi răsdihai decât „Sexul povestit celor mici”… După ce a combătut cu succes sărăcia moldovenilor, Guvernul Filat II se avântă să combată o închipuită „discriminare” a homosexualilor de către picii de la grădiniţă. De fapt, Guvernul Filat II împinge societatea noastră într-o operă care s-ar putea numi „Orientarea sexuală a celor mici”.Să precizăm termenii

Cuvântul teribilist „konkretikă” din titlul acestui material nu este atestat de nici un dicţionar al limbii române. El are totuşi circulaţie, fiind un barbarism de origine rusă care a pătruns de la o vreme în limbajul delăsat al unora. Acest barbarism ar vrea să însemne „concreteţe”, „concretitudine” sau „caracter concret”. Nici cuvântul „liberast/liberaşti” nu există în limba română. Degeaba îl veţi căuta în dicţionare, degeaba veţi apela la specialişti, căci nu-l veţi găsi atestat nicăieri. Şi totuşi, această vocabulă s-a născut şi-şi cere dreptul de cetate (de dicţionar). Rod al contaminării dintre cuvintele „liberal” şi „pederast”, el vrea să definească, în limba română vie, pe cineva care, dindărătul paravanului unor convingeri liberale promovează dreptul homosexualilor (dar şi al lesbienelor, bisexualilor şi transsexualilor) la manifestare publică, dincolo de cadrul intim şi privat, într-un mod care sfidează bunele moravuri şi morala publică şi care ridică homosexualitatea la rang de normă. Aşadar, ca substantiv şi adjectiv, „liberast” nu înseamnă nici liberal autentic şi nici homosexual în sensul exact al cuvântului. Este vorba despre o noţiune cu totul nouă şi se pare că termenul care o defineşte are circulaţie şi în alte limbi vii, cum ar fi engleza, rusa sau franceza. „Liberast” a căpătat şi forme flexionare şi derivate (liberastă, liberaşti, liberaste, demo-liberast, liberastic, liberastie şi altele), aşa că paleta semantică a cuvântului capătă teren. Trebuie să precizez că aducerea în atenţia cititorilor noştri a acestui termen recent din limba vorbită nu urmăreşte să atingă în vreun fel onoarea sau demnitatea cuiva, nici să discrimineze pe cineva dintre cei care s-ar putea considera vizaţi. Pentru acest motiv vom utiliza în întreg cuprinsul acestui material ghilimelele de rigoare.

Ministru concret fără „konkretică”

După această precizare terminologică, să ne explicăm. În data de 7 martie, ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, s-a arătat foarte contrariat, în faţa presei, de reacţia energică a cultelor religioase din Republica Moldova faţă de proiectul legii privind combaterea discriminării elaborat chiar de ministerul Justiţiei şi aprobat în unanimitate de guvernul Filat II. Făcându-se că plouă, domnul Tănase le-a reproşat celor care se opun proiectului de lege buclucaş că nu aduc nici un fel de „konkretikă” în dezbatere şi, astfel, punctul lor de vedere ar fi lipsit de substanţă. Prin urmare, în opinia ministrului contrariat, acest punct de vedere ar fi lesne şi perfect neglijabil. Ministrul a vrut să i se arate capitolul şi articolul din lege care nu-i convine majorităţii religioase (creştine şi preponderent ortodoxe) din ţara noastră şi nu poate fi acceptat. El ne-a asigurat că nimic în plus faţă de ce prevede Constituţia nu există în respectivul proiect de lege şi că, oricum, alte legi în vigoare prevăd măsuri împotriva discriminării persoanelor „de această orientare”. Imaginea pe care a încercat ministrul Tănase să le-o inducă celor care, în mod perfect democratic, au formulat critici privind proiectul cu pricina şi se opun adoptării lui în Parlament, a fost una de ignoranţi care nu sunt în stare barem să facă trimitere la un articolaş din proiectul elaborat de echipa demo-liberală şi aprobat de Guvernul AIE II. În plus, ministrul a ţinut să arate cum că adoptarea proiectului în Parlament nu va schimba situaţia actuală cu nimic esenţial şi că nici un fel de drepturi ni li se conferă persoanelor „de această orientare” în raport cu majoritatea zdrobitoare care nu este „de această orientare”.

Publicaţia noastră a subscris, săptămâna trecută, Apelului comun al cultelor religioase şi al reprezentanţilor partidelor politice şi celor ai societăţii civile. Nu vom relua întreaga argumentaţie în sprijinul punctului nostru de vedere împărtăşit în cvasiunanimitate de către societatea din Republica Moldova. Totuşi, vom răspunde îndemnului, ca să nu spunem reproşului, domnului ministru Tănase şi-i vom servi „konkretika” care îi lipsea. Totodată, dincolo de spiritul polemic necesar în asemenea situaţii, vom încerca să arătăm, mai mult pentru cititorii noştri decât pentru birocraţii „liberaşti” ursuzi la argumente, care sunt riscurile pe care le comportă adoptarea proiectului de lege în formula actuală, numită în popor „liberastă”.

Să începem cu începutul. Cu „konkretika”. Oponenţii proiectului „liberast” Tănase-Filat ridică o singură obiecţie. Ea vizează, în fond, un singur capitol din lege, un singur articol (articolul 1) şi o singură sintagmă – „orientare sexuală”. Oponenţii proiectului „liberast” sunt unanimi în părerea că fără această sintagmă proiectul de lege ar fi unul perfect euroconform şi acceptabil, chiar salutabil. Doar cu această sintagmă proiectul dobândeşte caracter „liberast”. Sintagma „orientare sexuală”, de altfel nedefinită de nici una dintre legile Republicii Moldova, reprezintă celebra lingură de dohot din butoiul cu miere.

Lingura de dohot „liberastă” a lui Tănase şi Filat strică echilibrul social

În principiu, nimeni în societatea noastră nu se opune adoptării unei legi antidiscriminare conforme cu Legea fundamentală a ţării. Nu cred că printre oponenţii proiectului „liberast” ar fi cineva setos să practice discriminarea. Ba, dimpotrivă, majoritatea absolută a societăţii este de acord că discriminarea trebuie prevenită şi combătută cu mijloace legale, inclusiv de coerciţie. Şi atunci unde-i buba? Problema constă însă în faptul că lingura de dohot din proiectul legii antidiscriminare are menirea de a determina ulterioara ajustare a întregii legislaţii, inclusiv a Constituţiei noastre, la noua normă privind „orientarea sexuală”. Este vorba despre riscuri reale care, ca şi în alte ţări, se pot transforma rapid şi ireversibil în pericole reale pentru copiii noştri, iar în consecinţă pentru întreaga noastră societate. Potenţialul de sfidare şi de conflictualitate al formulei juridice „orientare sexuală” este unul enorm, întrucât autorii proiectului încearcă să opună unele drepturi (ale minorităţii) altor drepturi (ale majorităţii). Dreptul la viaţă intimă şi privată al homosexualilor, drept pe care nu-l contestă nimeni, ca orice drept la libertate asumată în responsabilitate, este opus dreptului tuturor celorlalţi cetăţeni majoritari la credinţă religioasă, dreptului acestora la opinie şi dreptului lor de a decide asupra modului de formare şi instruire a propriilor lor copiii, fără presiuni şi riscuri impuse de stat. Conflictualitatea majoră a situaţiei vine şi din faptul că Guvernul Filat doreşte să transforme dreptul firesc al homosexualilor la viaţă intimă şi privată în cu totul altceva şi să scoată homosexualitatea din dormitor, făcând-o obiect de studiu şi de contemplaţie şi chiar de admiraţie direct în spaţiul public, adică în stradă, în şcoală, în mediile de informare etc. Vom preciza că dreptul constituţional şi legal la un mod de viaţă homosexual nu este unul fundamental, în termenii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Totodată, dreptul constituţional şi legal la credinţă religioasă şi dreptul la opinie sunt drepturi fundamentale proclamate şi protejate de Convenţie. Pentru cei care poate nu au fost atenţi la acest aspect, vom preciza că şi alte drepturi constituţionale şi legale nu sunt drepturi fundamentale. De exemplu, dreptul la muncă. Sau dreptul la studii. Contrapunerea de către Guvern a unor drepturi nefundamentale ale minorităţii homosexuale unor drepturi fundamentale ale majorităţii tradiţionale constituie o provocare la adresa societăţii noastre şi comportă riscuri evidente de destabilizare.

Directivele UE sunt din alt domeniu

Guvernul Filat II, ca autor al proiectului de lege face, formal, trimitere în preambulul acestuia la două acte ale Uniunii Europene în materie de nediscriminare. Primul act juridic este Directiva 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică. L-am consultat atent şi am remarcat că din acest instrument juridic lipseşte orice referire la „orientarea sexuală”. Al doilea act juridic, sectorial, este Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă. Acest al doilea act cuprinde, este adevărat, în textul lui sintagma „orientare sexuală”, dar domeniul vizat este, cât se poate de strict cu putinţă, cel al muncii şi al ocupării forţei de muncă.

Nu tot ceea ce fac adulţii trebuie arătat… copiilor

Dacă proiectul de lege elaborat şi aprobat de guvernul Filat II ar fi cuprins sintagma „orientare sexuală” doar în domeniul vizat de Directiva 2000/78/CE, cu siguranţă că temerile cultelor religioase şi ale societăţii civile ar fi fost mai mici, cu toate că lipsite complet de temei tot nu ar fi fost. Directiva 2000/78/CE se referă doar la persoane adulte şi nu vizează în nici un fel domeniul educaţiei morale şi formării cultural-identitare a copiilor şi adolescenţilor.

Tot şi toate… cu fundul în sus

Proiectul „liberast” elaborat, aprobat, promovat şi apărat cu îndârjire de domnii Alexandru Tănase şi Vladimir Filat extrapolează cele prevăzute de Directiva 2000/78/CE la alte domenii decât cel al muncii şi plasării adulţilor în câmpul muncii. Ceea ce Directiva 2000/78/CE prevede pentru domeniul angajării în câmpul muncii, legea „liberastă” Tănase-Filat doreşte să aplice „în sfera politică, economică, socială, culturală şi alte sfere ale vieţii”. Ni se arată expres că tandemul Tănase-Filat insistă să pună toată viaţa socială… cu fundul în sus…

Substituirea noţiunilor din textul Directivei

Există şi alte diferenţe majore între textul legii „liberaste” de la noi şi textul Directivei 2000/78/CE. Bunăoară, legea „liberastă” evită să folosească termenii constituţionali şi perfect euroconformi de „bărbat/bărbaţi” sau „femeie/femei”, în timp ce Directiva folosită ca paravan îi utilizează din plin. O altă diferenţă esenţială între legea „liberastă” şi Directiva 2000/78/CE constă în faptul că prima vorbeşte despre „religie sau convingere religioasă”, pe când Directiva – despre „apartenenţă religioasă şi convingeri”, ceea ce este total diferit. Se ştie că în Republica Moldova a fi de religie ortodoxă, de exemplu, nu înseamnă să aparţii religios unei sau altei jurisdicţii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea sa din 13 decembrie 2001 în dosarul „Mitropolia Basarabiei şi alţii versul Republica Moldova”, a constatat că statul a admis şi aplicat diferenţe de tratament (discriminare) în funcţie de apartenenţa religioasă a persoanelor sau comunităţilor, sub pretextul că în Republica Moldova exista deja o structură religioasă având cuvântul „ortodox” în titulatură.

Tănase şi Filat vor să ne caute la „originea socială”

În plus, în timp ce Directiva 2000/78/CE vorbeşte despre „origine rasială şi etnică”, fără a se referi şi la alte „origini”, legea „liberastă” preia noţiunea de extracţie sovietică (comunistă) „origine socială”, noţiune puternic marcată ideologic şi nefolosită în nici unul dintre statele membre ale Uniunii Europene. Acum doi ani, în plină campanie electorală, încercam să-i explic unui prieten german ce înseamnă în formularele completate de candidaţii la parlamentare „originea socială”. A fost imposibil ca neamţul meu să înţeleagă raţiunea includerii unei asemenea rubrici în chestionar. În perioada URSS, rubrica respectivă era completată astfel: „din muncitori”, „din colhoznici”, „din slujbaşi”, adică „funcţionari”, iar în primii ani postbelici şi „din chiaburi” sau „kulaci”, cum se spunea atunci. În lagărul (de concentrare) socialist orice persoană trebuia să aibă o marcă, o ştampilă, o danga care să indice statutul social al părinţilor săi şi, astfel, să poată fi, evident, tratat corespunzător de către stat sau de către oricine. Vă daţi seama ce putea scrie la rubrica respectivă un fiu sau o fiică de preot, de pastor, de persoane deportate sau supuse represiunilor politice… Existenţa unor asemenea rubrici şi criterii constituiau temeiul sigur pentru identificarea originii „sănătoase” sau „nesănătoase” din punct de vedere ideologic a celui cu pricina. Şi, în definitiv, pentru cea mai banală şi mârşavă discriminare. Acum, că Alianţa pentru Integrare Europeană tot perpetuează noţiunea ideologică comunistă, fiul sau fiica domnului Vladimir Filat sau copiii domnului Vladimir Plahotniuc, sau cei ai domnului Anatol Stati sau poate cei ai domnului Oleg Voronin ar trebui să completeze rubrica respectivă simplu, pentru a da satisfacţie prostiei moldoveneşti: „din oligarhi” sau poate „din milionari”, „miliardari”, căci Dumnezeu ştie ce „origini sociale” le clădesc respectivii odraslelor lor, cât guvernează pe banii noştri.

Daţi părinţii la o parte, ca să fie Statul singurul părinte

Constituţia Republicii Moldova, în chiar Preambulul său, ne spune, între altele, că „demnitatea omului” reprezintă o „valoare supremă”. Impresia mea este că proiectul „liberast” Tănase-Filat tinde să răstoarne noţiunea constituţională de „demnitate umană”, sugerându-ne că în grădiniţe şi scoli copiilor noştri li se vor prezenta practicile homosexuale ca fiind nu doar „normale”, ci şi ca model de „demnitate a omului”. Nu am fi exprimat această temere dacă proiectul „liberast” nu s-ar fi atins de sfera educaţiei şi, astfel, de copiii noştri. Ca părinţi, potrivit Constituţiei şi Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, suntem singurii în drept să decidem asupra modului în care să fie instruiţi şi educaţi, inclusiv moral şi religios, propriii noştri copii. Acesta este un apanaj al nostru şi nicidecum al statului, care tinde, după cum vedem, să uzurpeze dreptul exclusiv, bazat pe lege, al părinţilor de a decide asupra acestor aspecte. Altminteri… Altminteri riscăm să multiplicăm precedentele periculoase din alte state europene care au mers pe calea pe care ne împing acum din spate domnii Tănase şi Filat. Dumnealor, ca jurişti de formaţie, cunosc că principiul analogiei este aplicabil oricărei situaţii de drept şi de fapt. Analogii în materia care ne interesează sunt multe. Până a face trimitere la unele dintre ele, să dăm o statistică sumară.

Nu toată Uniunea Europeană este „liberastă”

În 26 de state membre ale Consiliului Europei uniunile civile dintre persoane de acelaşi gen nu sunt admise. Doar în 6 state europene mariajul homosexual este admis. Există state membre ale Uniunii Europene care fac notă distinctă (în sensul bun al cuvântului) în materie de sexualitate şi homosexualitate, familie, maternitate, paternitate, avort sau protecţie a copiilor. Printre acestea se numără Polonia, bunăoară. Sau Irlanda, ca să dăm un exemplu mai occidental sub aspect georgafic. La polul opus se situează, de pildă, Marea Britanie şi, mai nou, Spania, care le impun societăţilor lor tot mai mult şi mai mult norme „liberaste”. România este un exemplu prost în acest sens, întrucât, molatecă şi descreştinată la nivelul clasei politice, a preluat fără discernământ modelul britanic impus cu râvnă de cercurile homosexuale de la Bruxelles şi susţinătorii acestora.

Să ai „origine socială”, „orientare sexuală”, dar nu „mamă” şi „tată”, ci doar nişte „părinţi” colea

Acum să revenim la analogie. Marea Britanie a început exact cum ne împinge acum să facem tandemul demo-liberal Tănase-Filat, a acceptat în legislaţie noţiunea de „orientare sexuală” cu referire la toţi membrii societăţii şi la toate sferele vieţii publice, nu doar la persoanele adulte şi nu doar la cadrul privat şi intim. Pentru corelarea cu noţiunea de „orientare sexuală”, legislaţia britanică şi practicile, deja notorii, din această ţară au „evoluat” enorm pe linia de gândire a „orientării sexuale”. Unde s-a ajuns? S-a ajuns într-acolo încât în grădiniţele de copii, după atingerea vârstei de 4 ani, dar şi în şcoli (treapta primară şi gimnazială) copiilor li se interzice utilizarea cuvintelor „mamă” şi „tată”. În toate manualele acestea au fost înlocuite cu sintagma „unul dintre părinţi”. De ce? Pentru a nu-i discrimina pe cei care au constituit „cupluri” homosexuale şi au adoptat copii. Copiii cedaţi în adopţie „cuplurilor” homosexuale au, cum ar veni, fie doi „taţi”, fie două „mame” şi nicidecum o mamă naturală şi un tată natural. Iată un fragment dintr-o ştire a agenţiei naţionale române de presă Rompres (acum Agerpres): „Profesorii din Marea Britanie nu vor mai avea voie să folosească expresia „mamă şi tată” şi nu vor trebui să presupună că elevii au părinţi heterosexuali. Începând cu vârsta de patru ani, copiii vor fi familiarizaţi cu ideea că există şi cupluri de acelaşi sex, iar profesorii trebuie să se asigure că elimină atitudinile homofobe din comportamentul micuţilor, precizează noile directive concepute de grupul Stonewall din Marea Britanie, care militează pentru drepturile homosexualilor, notează tabloidul britanic The Daily Mail, citat de Rompres.” Tabloidul citat de Rompres ne mai arată că „În momentul în care profesorii discută cu copiii despre căsătorie, trebuie să le spună micuţilor despre drepturile civile ale partenerilor şi despre drepturile de adopţie ale homosexualilor. Documentul precizează că elevii care îşi cataloghează colegii ca fiind „gay” trebuie să fie trataţi asemenea rasiştilor, demonstrând astfel „toleranţa zero” faţă de folosirea acestui cuvânt care reprezintă o insultă. Profesorii vor trebui să evite să le spună băieţilor „fii barbat” sau să îi acuze că se comportă asemenea „unor fete”. Aceste mustrări „ducând la intimidarea acelora care nu se conformează ideilor fixe în ceea ce priveşte genul”, se precizează în document. În acelaşi timp, şcolile ar trebui să încurajeze şi să prezinte drept model persoanele gay din rândul personalului din învăţământ, părinţilor sau guvernatorilor. Personalul gay din învăţământ ar trebui să fie capabil să discute despre viaţa privată după o consultare în prealabil cu directorul… Trebuie să îi facem pe copii să înţeleagă că a fi homosexual nu este degradant”. Bineînţeles că domnii Tănase şi Filat şi alţii adepţi ai proiectului „liberast” nici nu vor să audă de acest nefast precedent britanic. Ei nu vor să audă nici despre cazurile polonez şi irlandez în care nu sunt acceptate norme „liberaste”. Ei vor să ne convingă că moldovenii nu vor ajunge niciodată în situaţia britanicilor şi că exemplele pozitive irlandez şi polonez ar fi proaste.

Ţinta „liberaştilor” şi homosexualilor – copiii noştri minori

Proiectul „liberast” al domnilor Tănase şi Filat ne spune clar, în articolul său 11, că acest criteriu „liberast” al „orientării sexuale” şi tot ce ar putea fi catalogat drept discriminare pe baza „orientării sexuale” vor constitui adevărate pietre de temelie, cităm, „în procesul educaţional, inclusiv la evaluarea cunoştinţelor acumulate (!)”, „în activitatea ştiinţifico-practică”, „prin elaborarea de materiale didactice (!) şi programe de studii (!)”, „prin realizarea, în comun cu alte autorităţi abilitate şi în colaborare cu organizaţiile necomerciale în domeniu (bunăoară, cu „Gender-doc M” al lui Alexei Marcikov şi cu alte organizaţii ale homosexualilor şi lesbienelor – nota noastră) a programelor educaţionale pentru copii (!) şi pentru părinţi, în vederea prevenii şi combaterii discriminării (inclusiv pe baza „orientării sexuale” – nota noastră)”. Vedem că proiectul „liberast” nu face distincţie între grădiniţă, şcoală primară, gimnaziu, liceu sau universitate, prezumând, contrar evidenţelor şi legislaţiei în vigoare, că toţi copiii, indiferent de vârstă, ar avea discernământ format şi consolidat şi pot, în consecinţă, adopta decizii libere şi responsabile asemenea persoanelor adulte. Proiectul se referă în mod expres, în acelaşi articol 11, la „instituţiile de învăţământ de orice formă şi nivel”. Corelat cu faptul că articolul 12 al proiectului Tănase-Filat, articolul 11, de fapt, ridică oficial „asociaţiile obşteşti” de tipul „Gender-doc M” la nivelul de instanţă morală cu drept de imixtiune şi de veto în elaborarea de cărţi pentru copii, de manuale, programe şcolare şi orice alte materiale didactice din grădiniţele şi şcolile de stat şi cele private, într-un cuvânt, în formarea psiho-morală a copiilor noştri minori. Filat şi Tănase, fără să ne fi întrebat, vor să ni-l impună pe homosexualul Marcikov şi toată comunitatea lui de gay şi lesbiene în calitate de formatori şi educatori ai copiilor noştri. Ce legi le conferă asemenea drepturi lui Tănase şi Filat? Am fi şi noi îndreptăţiţi să le cerem celor doi guvernanţi ceva „konkretică”…

CEDO: primează valorile morale profunde ale poporului şi marja amplă de liberă apreciere a fiecărui stat

CEDO a decis anul trecut că aceste chestiuni rămân la latitudinea fiecărei ţări, în limitele suveranităţii lor. Iar dreptul la relaţii homosexuale, în cadrul intim şi privat, fără afişarea şi exacerbarea publică, este, bineînţeles, un drept natural, cum este şi dreptul la păcat, dar nu poate fi un drept sau o libertate fundamentală, cum sunt dreptul la viaţă, dreptul la opinie, dreptul la credinţă, dreptul de proprietate, dreptul de asociere şi altele. Chiar dacă Republica Moldova ar fi fost membră a UE (dar nu este şi nu se ştie dacă va fi vreodată), ar adopta legea despre care vorbim fără sintagma „orientare sexuală”, nimeni nu i-ar putea poate face sau reproşa nimic, văzându-se obligat să-i respecte opţiunea. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul legislaţiei antiavort şi de protejare a vieţii. CEDO poate condamna un stat pentru „încălcarea dreptului cuiva” doar dacă acesta este: 1. fundamental, 2. prevăzut de lege, 3. necesar într-o societate democratică. Am mai arătat că state democratice şi membre ale UE ca Polonia sau Irlanda nu şi-au înţesat legislaţia cu ce vor să ne bage acum pe gât domnii Tănase şi Filat şi, astfel, nu sunt condamnate la CEDO în cazul în care sunt reclamate. Veţi întreba iarăşi de ce? Pentru că CEDO apreciază că aceste aspecte „ţin de marja de apreciere a statelor”, întrucât „nu există un consens european asupra definiţiilor juridică şi ştiinţifică” a respectivelor fenomene. Între modelul britanic „liberast” şi cel polonezo-irlandez, respectat de CEDO, dat fiind că „se bazează pe valorile morale profunde ale poporului”, pentru noi este mai potrivit cel de al doilea. De noi depinde la cine ne aliniem şi ce modele îmbrăţişăm.

Luptând cu simbolurile şi tradiţiile noastre morale, Tănase şi Filat vor să facă „liberastă” toată legislaţia noastră, inclusiv cea penală

Un aspect important pe care mulţi l-au trecut cu vederea este cel al intenţiei de constituire a unui Consiliu pentru prevenirea şi combaterea discriminării (articolele 12-17 ale proiectului). Între altele, acest consiliu ar urma să vegheze asupra a tot ceea ce înseamnă imagine sau simbol prezent în spaţiul public. Simbolurile creştine nu sunt o excepţie. Consiliul conceput de tandemul Tănase-Filat este ca şi tras la xerox după cel de la Bucureşti, care, s-a văzut, a calificat ca fiind discriminatorie prezenţa icoanelor sau crucifixelor în şcoli. Ceva similar s-a întâmplat în Italia, care a avut pe rolul CEDO un proces în care a fost condamnată pentru discriminare. Şi parcă îmi amintesc bine că Republica Moldova a intervenit oficial la CEDO în sprijinul Italiei, arătând importanţa tradiţiilor morale ale societăţi…

Ni se pregătesc lucruri urâte

Proiectul „liberast” prevede urmărirea în justiţie a celor care, de exemplu, vor afişa simboluri care nu ar fi pe placul homosexualilor. Este vorba, în special de simboluri creştine. Dacă un homosexual va fi deranjat de afişarea unei cruci sau a unei icoane, sau a imaginii unei familii (tată, mamă şi copii), sau a unui cuplu natural (bărbat şi femeie), potrivit proiectului „liberast”, respectivul homosexual poate introduce reclamaţii, te poate chiar traduce în justiţie, năzărindu-i-se lui că este discriminat. Articolul 20 al proiectului „liberast” Tănase-Filat spune expresis verbis: „Faptele de discriminare sunt pasibile răspunderii disciplinare, civile, contravenţionale şi penale, conform legislaţiei în vigoare”.

Şi pentru că acum legislaţia nu cuprinde prevederi în materie „liberastă”, articolul 27 al proiectului ne spune că: „Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi (1 iulie 2011 – nota noastră): a) va prezenta Parlamentului propuneri de aducere a legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege; b) va adopta actele normative necesare executării prezentei legi”. Această obligaţie vizează şi Constituţia, care ar urma să fie modificată, pentru două motive. Unu: articolul 16 (egalitatea) al Legii fundamentale cuprinde o listă exhaustivă a deosebirilor care impun egalitatea în faţa legii: „2. Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.” Aici, în şirul deosebirilor ar urma ca Filat să propună includerea sintagmei „orientare sexuală”. Doi: articolul 48 (familia) al Constituţiei spune în primele ei două alineate: „1. Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului. 2. Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” În acest caz, sintagma „între bărbat şi femeie” ar urma să fie înlocuită cu „soţi” sau „persoane”, pentru a nu admite „discriminarea” celor „orientaţi sexual” altfel decât în familia naturală şi tradiţională. Se ştie că, în 1994, Constituţia Republicii Moldova a avut ca principală sursă de inspiraţie Constituţia României, din care foarte multe articole au fost pur şi simplu preluate mecanic. Numai datorită presiunilor energice pe care le-am făcut în 1994 la tribuna Parlamentului am evitat, în cazul articolului 48 din Constituţia noastră formula iniţială, copiată de la Bucureşti, formula defectuoasă: „(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” Modificări substanţiale ar urma să suporte şi Codul Familiei. Filat şi Tănase ne pregătesc o răsturnare fundamentală a întregului cadrul legislativ, în sensul de al face „liberast”, şi nici nu ascund asta. Cutia Pandorei abia aşteaptă să fie deschisă. Şi atunci ne vom sufoca moral cum se sufocă astăzi britanicii şi se cam înăduşesc şi fraţii noştri din România.

Subiectul pe care îl abordăm aici este totuşi unul prea amplu. El necesită o dezbatere publică cât mai largă posibil. Aceste câteva consideraţii sunt prea puţine pentru a putea cuprinde şi arăta toate riscurile proiectului „liberast”. Cu siguranţă, vom reveni asupra lui în ediţiile noastre viitoare. Sperăm să ne încadrăm în timpul extrem de scurt fixat arbitrar de Filat şi Tănase pentru a ne băga, cu de-a sila, pe gât legea lor „liberastă”. Mă tem că, după data de 1 iulie a anului curent, orice dezbatere a subiectului va fi calificată drept „discriminare” a celor care vor să ne abuzeze moral copiii. S-ar putea ca, după 1 iulie, să ni se închidă gura şi să fim târâţi prin tribunale pentru simplul fapt că nu acceptăm pedofilia morală practicată de guvernanţii „liberaşti” şi favoriţii lor homosexuali.

Cât încă se mai poate, să le spunem celor doi guvernanţi verzi-albaştri şi nedespărţiţi: Fialt, fii bărbat întreg la fire! Tănase, fii creştin! Faceţi-vă cruce şi lăsaţi copiii noştri în pace! Nu vă atingeţi de ei, abuzându-i cu „orientarea” voastră „sexuală” din proiectul vostru „liberast”! Nu atentaţi la drepturile noastre de părinţi! S-ar putea să ne coste şi să vă coste prea scump…

FLUX

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s