Biserica rastignita de la Hiliuti


In raionul Rascani, este un sat foarte pitoresc care se chiama Hiliuti. Saptamana trecuta am fost sa respir aerul de tara. Am colindat satul in lung si in lat, am vorbit cu oamenii locului. Inainte de a pleca iarasi spre aglomeratiile de oameni din oras, am hotarat sa mergem la Biserica din sat. Am urcat in varful dealului, si am ajuns in fata unei porti care ne indrepta spre o multime de morminte care inconjurau o Biserica parasita. Acel peisaj bacovian ne-a trezit atat un sentiment de durere cat si o revolta impotriva lumii moderne. O lume care uita de radacinile sale si se lasa cuprinsa de goana pentru averi… Revolta scrasnea in suflet si mai mult, cand am citit pe peretii Bisericii Sf.Arhanghel Mihail – Monument ocrotit de stat… Biserica reprezinta un monument de arhitectura care dateaza cu sec. XVIII, construita de catre buierul Stroiescu. Am intrat in interior si am descoperit crucile de pe cupola pe pamant, altarul distrus… clopotnita fara clopot… In partea de rasarit a Bisericii era rezemata o cruce mare din lemn care propteste peretele. Aveam impresia ca Biserica este rastignita, rastignita pentru pacatele si suferintele neamului nostru, aducandu-se pe sine jertva pentru izbavirea de pacate.

Totusi, mai este o speranta ca flacara credintei nu s-a stins, in apropiere se inalta o alta Biserica, din piatra, care a renascut din cenusa trecutului ateu si comunist, ca sa dea lumina copiilor care vin sa schimbe o generatie de sacrificiu.

As vrea ca neamul nostru sa renasca spiritual pastrandu-si traditia si credinta, iar in fiecare zi sa ne pronuntam ferm contra cosmopolitismului lumii moderne, pastrandu-ne mostenirea lasata ca sa stim de unde venim si incotro ne ducem.

8 gânduri despre “Biserica rastignita de la Hiliuti

  1. Pingback: Biserica rastignita de la Hiliuti Video

  2. -Dumnezeu ne vorbeste pentru ca ne iubeste.

    In Evanghelia dupa Ioan, cap. 3:16 scrie: „Fiindca atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”.

    Dumnezeu ne iubeste asa de mult pe noi oamenii pacatosi, incit a dat pe Unicul Sau Fiu, pe Domnul Isus Hristos, sa vina in lumea noastra si sa primeasca El, Sfintul lui Dumnezeu, El Cel fara de pacat, sa primeasca pedeapsa (moartea), pentru pacatele noastre; astfel in loc sa ajungem noi in iad, in pedeapsa vesnica, sa putem fi salvati, si sa putem ajunge pentru vesnicie in raiul lui Dumnezeu, in fericire si bucurie vesnica. Ce iubire mare!

    Care dintre noi am face asa ceva? Sa dai la moarte pe unicul tau fiu, nu pentru niste oameni deosebiti, sfinti, ci pentru oameni care au comis pacate, poate dintre cele mai grele si urite, si care te injura si pe tine, cel care-ti dai fiul pentru ei? Pentru orice parinte adevarat, copilul sau copiii lui valoreaza mult mai mult decit toate bogatiile pe care le-ar putea avea. Tot asa si Dumnezeu, are multe lucruri deosebite in acest univers creat de El, are ingeri fara numar care-L servesc, dar ceea ce are El cel mai de pret in univers este Fiul Sau, Domnul Isus Hristos, pe care …”Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult, si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca in Numele lui Isus sa se plece orice genunchi….”(vezi Filipeni 2:9-10).

    Iata cit de mult ne iubeste Dumnezeu!

    -Un alt motiv pentru care Dumnezeu ne vorbeste, este pentru ca El doreste partasie vesnica cu omul.

    Asa cum parintii doresc sa fie cu copiii lor, si Dumnezeu ne doreste in rai cu El, pentru ca sintem creiaturile Lui, si El ne-a creiat nu pentru pedeapsa vesnica, ci pentru rai, pentru fericire vesnica, ca sa aiba partasie cu noi si dupa ce trecem dincolo in vesnicie.

    Parintele Diacon Gh.
    (Italy)

    Poezie de mine alcatuita

    […]Asculta. Acel ce-ti vorbeste,
    – prin visuri, prin bolta senina –
    e glasul ce-n veci porunceste:
    Sa fie lumina !

    […]
    Caci Tatal atit v-a iubit
    c-a dat Fiul Sau sub ocara,
    ca oricine crede in El
    sa nu piara !

    […]
    Asculta. El vine curind
    sa cheme pe nume pe-ai Sai.
    O, cum vei privi tremurind
    albastrele cai ?

    Asculta. Caci vremea s-a dus
    si nu-ti mai ramine prea multa.
    Dar vino acum la Isus !
    …Si-asculta !…Amin.

    Apreciază

  3. Va indemn, deci, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca.” (Romani 12:1). Preotia crestina este insusirea care asigura cadrul adecvat primirii darului Sfantului Duh si pe baza existentei ei in viata credinciosului, acesta este chemat la o slujba bisericeasca. Noul Testament nu vorbeste despre o preotie ca si slujba bisericeasca si folosirea ei este improprie in afara slujbei duhovnicesti. In virtutea calitatii de preot, fiecare crestin are competenta de citire, interpretare si traire a Sfintelor Scripturii, de aducere a slujbei duhovnicesti pentru Dumnezeu, si este raspunzator de ceea ce face. A nega, a restrange sau a impiedeca dreptul credinciosului de-a sluji duhovniceste, inseamna incalcarea unei hotarari Dumnezeiesti. Oricine restrange preotia la o anumita categorie din biserica, ori la anumite slujbe bisericesti, la anumite ierarhizari, se face vinovat de neluare in seama si incalcare a Cuvantului Sfant. Apostolul Petru a inteles, ca si ceilalti apostoli de altfel, minunea universalizarii preotiei si slujbei duhovnicesti. Orice crestin adevarat trebuie sa fie bucuros si recunoscator lui Dumnezeu pentru aceasta calitate minunata primita, si pentru oportunitatea de a-si aduce slujba duhovniceasca pe care i-o cere Dumnezeu.

    Te bucuri dragul meu cititor, ori cititoare, ca tu, un simplu credincios, fiind rascumparat prin sangele Domnului Isus Hristos, ai calitatea de preot al Dumnezeului Celui prea Inalt si ai onoarea si cinstea de-a aduce slujba ta duhovniceasca prin darul care ti-a fost dat de Duhul Sfant? S-ar putea sa te simti mic, slab, nevrednic ori indoielnic, dar sa stii ca aceste cuvinte ale apostolului Petru care a zis “Doamne, pleaca de la mine, caci sunt un om pacatos” (Luca 5:8), te asigura de acest lucru. Trebuie sa spun aici si ca cei care se numesc si se cred crestini, dar nu au primit iertarea de la Dumnezeu prin pocainta si credinta in jertfa de Sine a Marelui Preot, Isus Hristos, ci apeleaza la alti oameni dupa aceasta iertare, procedeaza gresit (Evrei 10:11). Daca apartii acestei categorii, cauta degraba sa faci ceea ce-ti spune Biblia, deoarece ceea ce faci acum este inutil si urmarile vor fi aspre pentru tine.

    – Preotia crestina va fi rasplatita de Dumnezeu cu viata vesnica in fericire eterna. Apostolul Ioan, in ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, scrie: “Har si pace voua din partea lui Isus Hristos… care ne-a spalat de pacatele noastre si a facut din noi o imparatie si preoti pentru Dumnezeu, Tatal Sau; a Lui sa fie slava si puterea in vecii vecilor! Amin.” (Apoc.1:6) Preotia crestina odata obtinuta si pastrata, aduce suprema rasplatire la care aspira orice om; viata vesnica cu Dumnezeu, in fericire fara sfarsit. Apocalipsa, aceasta carte a descoperirii lucrurilor care vor veni, scrie referitor la Domnul Isus: “Vrednic esti tu sa iei cartea si sa-i rupi pecetile: caci ai fost junghiat, si ai rascumparat pentru Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din orice semintie, de orice limba, din orice norod si de orice neam. Ai facut din ei o imparatie si preoti pentru Dumnezeul nostru, si ei vor imparati pe pamant!” (Apoc.5:9-10) Este tabloul din care va face parte orice om care a fost responsabil pentru fiinta si viata sa, acceptand iubirea lui Dumnezeu si sacrificiul Fiului Sau, Isus Hristos, si a fost constient de oportunitatea pe care a avut-o sa se inroleze in randul celor sfintiti pentru o preotie deosebita. Vei fi si tu parte din aceasta multime fericita? Iata intrebarea care trebuie sa te preocupe acum. Daca consideri ca nu vei face parte din ea, vino imediat la Marele Preot, Isus Hristos, pocaindu-te. El iti va da iertarea si dreptul de a fi preot al Sau, iar cand vei trece in vesnicie vei face parte din aceasta fericita Imparatie rascumparata.

    Te implor, accepta chiar acum oferta pe care ti-o face Dumnezeu prin Isus Hristos, Fiul Sau.Admin

    Parintele Diacon Gheorghe Cazacu.

    Apreciază

  4. -Nu aduce ziua ce aduce ceasul .

    … Lăsasem în oraşul de piatră şi metal
    Biserici proaspete de cărămidă
    Cu-nfăţişare roşă de spital
    Şi clopote ce sună cu scârbă şi obidă…
    +++

    O, ceasul greu – O, ceasul rău – O, ceasul
    Pe care-ai vrea să-l sari în timp, să-l treci,
    – Când nu e clopot să-i rostească glasul
    Şi să vestească clipele lui reci…

    Clopotele

    Duminicile-n fiecare săptămână
    Când clopotele-n mantii de bronz se iau de mână
    Şi-ncep să colinde
    Cât vazduh glasul lor cuprinde,
    – Umflaţi de vânt,
    Buimaci, târându-şi umbra greoaie pe pământ,
    Toţi nourii aleargă cu clopotele-n zbor
    Pe urma lor;
    +++

    Iar când în zare ca-ntr-o văgăună
    S-au prabuşit cu toţii împreună,
    Din ce în ce mai limpede răsună,
    Împodobind cu aur proaspăt crinii,
    Goarna luminii!

    Şi-atunci tot cerul se preschimbă
    În clopot ‘nalt cu soarele drept limbă
    Care bate
    Clipe de lumină
    Pentru cei a caror inimă se zbate
    Ca limba unui clopot rostogolit în tină.
    În hohote sonore vazduhul se destramă
    Când clopotele-n tropot de copite
    Îndeamnă sufletele toropite
    Şi le chiamă
    Cu ele către soare să s-avânte,
    Sărmane clopote cu aripi frânte!

    Şi-atunci nebunii care-ntr-una urlă
    Cu sufletul la gură ca o surlă
    Când clopotele-n fiecare turlă
    Cu ură-şi muşcă frânghiile, botniţi,
    – Nebunii intră pe furis în casă,
    Şi tac din gură, şi s-ascund sub masă;
    Căci trebuie să ştiţi că din clopotniţi
    Îndată clopotele au să zboare
    În cavalcadă către soare,
    Şi-au să se-ntoarcă liniştit, la trap,
    Să ne cadă pe cap,
    Să ne cadă pe cap!
    +++

    Dar eu, care nu sunt nebun,
    Vă spun:
    Că clopotele-n fiecare săptămână
    Se iau de mână;
    Îşi suflecă mantalele-ntr-o horă
    Sonoră;
    Şi-apoi pornesc ca să colinde
    Cât văzduh poate glasul lor cuprinde.
    Dar vă mai spun,
    Eu, care nu sunt nebun,
    Vă spun că toate clopotele spun:
    Că, dintr-o dată preschimbate-n goarne,
    Au să răstoarne
    Văzduhul peste noi ca un puhoi
    De cer albastru şi lumină multă,
    – Şi-atuncea noi,
    Care suntem acei ce tac şi le ascultă,
    Stăruitori vom sta cu fruntea boltă
    De revoltă,

    Cu ochiul cupă de nădejde multă,
    Cu zdrenţele azurului pe noi,
    Surâzatori – cu clopotele-n noi!

    +++

    Palatul

    … Drumeagul neumblat călăuzea
    Sub bolţi de stejăriş plimbarea noastră,
    Şi-un dangăt lung de clopot împletea
    Un fir de aur palid în liniştea albastră…

    Apreciază

  5. Diacon Gheorghe Cazacu

    +

    Fratele Suferintei

    Împărăţia Dragostei

    De aşi grăi în limbile omeneşti şi îngereşti, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aşi avea proorocie şi de aşi şti toate tainele şi toată ştiinţa, şi de aşi avea toată credinţa, cat să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sănt. Şi de aşi împărţi toată avuţia mea, şi de aşi da trupul meu să-l arză, şi dragoste nu am, nici un folos nu-mi este. Dragostea îndelung rabdă, se milostiveşte; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se semeţeşte, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se întărâtă, nu gândeşte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr; toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nici odinioară nu cade.
    Datoria fără Dragoste îl face pre om arţăgos.
    Responsabilitatea fără Dragoste îl face pre om obraznic.
    Dreptatea fără Dragoste îl face pre om aspru.
    Adevărul fără Dragoste îl face pre om criticant.
    Educaţia fără Dragoste îl face pre om cu două feţe.
    Mintea fără Dragoste îl face pre om viclean.
    Amabilitatea fără Dragoste îl face pre om făţarnic.
    Respectarea oarbă a ordinii îl face pre om cicălitor.
    Priceperea fără Dragoste îl face pre om îndărătnic.
    Puterea fără Dragoste îl face pre om asupritor.
    Onoarea fără Dragoste îl face pre om trufaş.
    Bogăţia fără Dragoste îl face pre om lacom.
    Credinţa fără Dragoste îl face pre om fanatic.

    Să nu pretinzi dragoste dela aproapele tău, deoarece cel ce o pretinde se tulbură dacă nu o află; ci mai bine singur arată-i dragoste aproapelui şi te vei linişti, şi întru acest fel şi pre aproapele tău îl vei aduce la dragoste.

    Apreciază

  6. In acest sens, Mantuitorul spune: „De veti ramane in Mine si cuvintele Mele de vor ramane in voi, cereti orice veti vrea si vi se va da. Prin aceasta s-a proslavit Tatal Meu ca sa aduceti roada multa si sa va faceti ucenicii Mei. Precum M-a iubit pe mine tatal, si Eu v-am iubit pe voi. Ramaneti in dragostea Mea. De veti pazi poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, predam am pazit Eu poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui. Acestea vi le-am spusi, ca bucuria Mea sa ramana in voi si bucuria voastra sai fie deplina. Aceasta este porunca Mea, ca sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decat acesta, ca cineva sa-si puna stafletul pentru prietenii sai, nimeni nu are. Voi sunteti prietenii Mei, de veti face cate va poruncesc. De acum nu va mai zic slugi, caci sluga nu stie ce face stapanul ei, ci v-am numit prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu v-am aratat. Nu voi m-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi si v-am randuit sa mergeti si roada sa aduceti si roada voastra va ramane, ca orice veti cere de la Tatal in numele Meu, sa va dea. Aceasta va poruncesc, ca sa va iubiti unul pe altul” (Ioan XIV, 7-17).

    Asa dar, doua sunt conditiile si semnele comuniunii crestinului cu Trupul Tainic al lui Hristos: iubirea de Dumnezeu si de aproapele si paza tuturor cuvintelor Sfintei Evanghelii, care se arata in faptele cele bune.

    Doua sunt si darurile cu care ne rasplateste Domnul pentru acestea: bucuria de a fi prietenii Lui si favoarea de a fi ascultati in toate cererile noastre cele catre mantuire. Iar aceasta prietenie intretine intre noi si Iisus Hristos nu legaturi ca intre stapani si slugi – cum erau cele dintre Israel si Iahve in Vechiul Testament – si nici macar ca intre parinte si fii – cum sunt cele dintre oameni si Dumnezeu-Tatal in crestinism – ci relatiuni de dragoste si de intimitate reciproca, cum sunt acelea dintre adevaratii prieteni si frati.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s