Valentina Cuşnir s-a reProFilat!!!


Anunțuri

6 gânduri despre “Valentina Cuşnir s-a reProFilat!!!

  1. important e ca s-a dezRoscat.
    in rest – e libera sa adere la orice formatiune care o reprezinta.
    asteptam declaratii in parlament despre cum ca a cumparat-o filat.
    ceva cu mai mult sens nu a rosti rosca de mai bine de 3 ani.

    Apreciază

  2. Nu cred ca vor suna, cel putin la adresa ei, nu merita bagata in seama!
    Si te intreb, dar sa-mi raspunzi foarte scurt si la subiect, cum poti caracteriza, spre exemplu daca, A.Tanase ar fi sost cumparat de comunisti si ar adera la PCRM, facand declaratii antiPLDM? Din raspunsul tau voi intelege daca depasesti sau nu nivelul intelectual corespunzator unei scoli primaree sau a unui tanar care a trecut prin exercitiul intelectual in cadrul unei institutii superioare.

    Apreciază

  3. Tanase? Doar daca l-ar gasi pe Godea in portbagajul lui Filat.

    dar nu oricine coboara atat de jos ca ppcdul.

    daca un partid anticomunist voteaza cu voronin inainte de a-si intreba membrii – e normal lumea sa se simta tradata si sa plece. atunci cand normele morale sunt calcate in picioare de dragul „antirusismului”(pe care pan la urma il promovati alaturi de voronin) e normal sa va lase lumea. rosca a tradat si alegatorii si colegii. pe zi ce trece, ii poate amagi pe tot mai putsini.

    suntetsi in kadere.

    si iarasi, vorbesti fara argumente. deci consideri ca nimeni nu avea dreptul sa va paraseaska dupa ce vatsi aliat ku voronin shi rusia shi participatsi la cearta ku romania?

    Apreciază

  4. Frate, chiar acestea sunt fraze sentimentale care ma face sa cred ca esti o jertva a televisiunii, a comixurilor de pe Jurnal, si a propagandei hranite de pe aiurea. Daca te re feri la cazul cubreacov, atunci sa stii ca iti asumi un mare pacat, dar fie e treaba ta. Iar sondajele profesioniste arata altceva, nu suntem in cadere suntem in pozitii foarte bune, chiar mai bune decat ar vre unii. IPP sa se laude cu sondajul sau eu sunt dispus sa cred sondajele profesioniste facute de institute neutre americane, rezultatul insa nu pot sa-l spun , constituie un secret, desi ma tenteaza sa-l spun.
    Deci din acest punct de vedere chiar sunt linistit, si dupa locale nu uita, deci dupa 4 aprilie, PPCD sia triplat numarul de primari si si consilieri. Deci lumea din teritoriu a inteles mai bine decat o parte a „intelectualitatii active” de la Chisinau.

    Asa va fi si in 2009.

    Daca doresti sa depasim polemica sterila de pe net care nu va duce la mare lucru, te invit sa ne intilnim intr-o zi pentru a discuta pe aceste teme, sunt dispus sa raspund la orice intrebari, dar sa si le pun…

    Toate bune.

    Apreciază

  5. INNAINTE DE A DA CU PIATRA, GANDITI! E O PROBLEMA MARE ASTA LA NOI ROMANII, VORBIM APOI GANDIM!
    Solidaritatea de la 4 aprilie era necesară nu lui Roşca, nu PPCD-ului şi nici lui Voronin. Era necesară Moldovei!
    La o privire generală, cum aţi aprecia această acţiune, această decizie de a-l voita la 4 aprilie pe preşedintele Vladimir Voronin în funcţia de preşedinte al republicii Moldova?

    – 4 aprilie a fost o zi care s-a pregătit prin întâmplarea din noiembrie 2003. Respingerea memorandului Kozak, în urma unor proteste masive de stradă şi în urma deciziei luate, în ultimul moment, de către preşedintele Voronin a solidarizat clasa politică din Republica Moldova în raport cu anumite pretenţii excesive şi anumite politici imperiale venite dinspre administraţia Putin de la Moscova. Respingerea planului Kozak a fracturat relaţia lui Voronin cu Putin pentru o perioadă destul de îndelungată.
    Iată de ce, campania electorală din 2005, spre surprinderea noastră, a arătat ca un fel de expediţie de pedepsire pe care a încercat să o realizeze Federaţia Rusă prin toate extensiunile ei împotriva lui Voronin şi a coechipierilor săi. Momentul acesta merită să fie reţinut. A nu se uita că, în primele zile ale lui martie 2005, au început să sosească, masiv, deosebit de suspect, un număr impresionant de aşa-zişi luptători pentru drepturile omului, cu cefele rase, din Rusia şi Belarus. Se ştie foarte bine, întrucât câteva vagoane au fost reţinute lângă Chişinău. Se pregătea o baie de sânge, se pregătea o răsturnare violentă a puterii de stat. Atunci, în faţa Opoziţiei, a celor care au înţeles ce se întâmplă, a stat, într-adevăr, următoarea dilemă: ce facem? Ne aliem cu neprietenii externi ai Republicii Moldova pentru a răsturna oponentul intern, sau ne aliem cu oponentul intern pentru a respinge agresiunea din exterior? Chiar dacă această agresiune nu purta un caracter militar, toate tipurile de războaie non-militare au fost purtate şi se poartă în continuare împotriva Republicii Moldova, ca şi împotriva altor ţări din regiune.
    Prin urmare, reacţia noastră a fost de legitimă apărare în faţa unor presiuni extrem de dure dinspre Federaţia Rusă. Solidaritatea noastră a fost una exemplară. Eu vreau să readuc în atenţia tuturor că principalii factori politici regionali au fost alături de preşedintele Voronin. Deloc întâmplător. A fost un sprijin nu pentru Voronin ci pentru Republica Moldova şi pentru orientarea ei prooccidentală.
    Vreau să atrag atenţia asupra unui element. De ce Planul de Acţiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova a fost semnat la 22 februarie 2005? Îşi mai aduce cineva aminte de acest element fundamental? Comisia Europeană a semnat Planul de Acţiuni cu Republica Moldova, cu guvernarea comunistă, cu guvernul Tarlev, în primul său mandat, tocmai în preajma alegerilor parlamentare, tocmai pentru a da un semnal suplimentar că salută orientarea proeuropeană a guvernării comuniste de la Chişinău, oricât de paradoxală ar părea această situaţie. Urma o decizie dură, şocantă pentru mulţi, dar, în mod sigur, necesară Republicii Moldova. Aşa punem noi problema. Nu Partidului Popular Creştin Democrat, nu lui Iurie Roşca, nu lui Voronin le era necesară această solidaritate, ci Republicii Moldova.
    A fost un moment de criză care a fost depăşit cu succes. Au fost evitate destabilizările de proporţii, iar cursul ţării a fost şi rămâne unul evolutiv, chiar dacă insatisfacţiile noastre poartă un caracter justificat.

    – Ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu exista acest vot, dacă nu era reales preşedintele Voronin şi dacă se recurgea la alegeri parlamentare repetate?

    – Nu putem decât să facem trimitere doar la câteva elemente. Amintiţi-vă de aşa-numita revoluţie a lalelelor din Kârgâzstan, care a dus la o confruntare violentă, cu bâte. Se ştie că acele confruntări între Putere şi Opoziţie au fost stimulate puternic din exterior şi rezultatele au fost dezastruoase şi pentru opoziţie şi pentru ţara respectivă.
    Iar recentele alegeri din Tbilisi, care au focalizat mai puternic atenţia noastră, au arătat la ce poate aduce confruntarea între Putere şi Opoziţie, atunci când forţele cointeresate de la Moscova stimulează, alimentează, inspiră protestele stradale şi le dau o formă violentă, agresivă împotriva autorităţii de stat. Despre asta este vorba şi a fost extrem de important să evităm acea capcană şi să menţinem acest echilibru care a fost extrem de avantajos pentru Republica Moldova.
    Noi putem să vorbim despre ce s-a realizat pozitiv şi ce nu s-a realizat. Putem face bilanţuri de acest fel. Putem enumera fiecare din cele 10 puncte pe care eu le-am propus, ca soluţie de accelerare a reformei, atunci, la 4 aprilie, de la tribuna Parlamentului, şi în ce măsură s-au realizat. Putem raporta aceste reforme care s-au făcut în trei ani de legislatură în perioada 2005-2008, raportat la celelalte legislaturi, din 1990 până în 2005. La fiecare compartiment. Să vedem în ce măsură am progresat. Nu numai în aceşti trei ani, dar în raport cu ceilalţi.
    Aş putea să vă spun câteva elemente extrem de concrete la toate capitolele ce ţin de buna funcţionare a instituţiilor democratice, cu toate abuzurile şi neîmplinirile care se păstrează, cu regret, şi în ziua de astăzi. Progresul este remarcat de toţi partenerii noştri externi. Termenul care este utilizat este corect: progresele poartă un caracter limitat, reformele nu sunt suficient de profunde, legislaţia e la o distanţă prea mare de practici şi alte elemente de acest gen. Dar asta nu înseamnă, sub nici o formă, că Republica Moldova a degradat spre un model gen Belarus sau gen republicile asiatice.
    La noi, se consideră că a fi în opoziţie înseamnă a nega evidenţele, a spune că negrul este alb şi viceversa, doar pentru a-ţi menţine o retorică contradictorie cu cea a guvernării. Opinia mea este alta. Atunci când guvernarea deraiază, când ia anumite măsuri, fie antipopulare, fie antidemocratice, fie antiliberale, noi, Opoziţia, trebuie să reacţionăm. Iar atunci când guvernarea ia o măsură necesară societăţii, pozitivă, benefică, Opoziţia trebuie să aibă eleganţa pentru a recunoaşte aceste reuşite, deseori stimulate şi de criticile noastre şi de insistenţele noastre în Parlament, prin intermediul mass-media sau cu alte ocazii de dezbatere publică.

    – Au rămas foarte mulţi oameni frustraţi care nu au înţeles această situaţie. Ce facem cu aceşti oameni? Cum facem să nu-i îndepărtăm?

    – A fost o situaţie nouă, absolut atipică, care a şocat foarte multă lume. De ce? Pentru că votantul tradiţional al partidelor democratice este, deseori, purtător de naivităţi, de romantisme, de idealuri colorate. Niciodată nu putem pretinde alegătorului să aibă aceeaşi aplecare faţă de disecarea fenomenelor politice pe care o are un politician sau un analist politic profesionist. Prin, urmare, un anumit impact negativ, de imagine noi, bineînţeles le-am suportat. Dar nu asta este problema. Dacă e să ne uităm la rezultatele electorale din anul trecut, atunci, Partidul Democrat şi Partidul Popular Creştin Democrat au înregistrat un scor mult mai bun decât în alegerile anterioare. Prin urmare, iată că, după 4 aprilie, PPCD a luat la alegerile locale un scor mult mai bun. Înseamnă că o bună parte a oamenilor au înţeles ce s-a întâmplat. Şi eu sunt extrem de motivat să continuăm această dezbatere asupra zilei de 4 aprilie pentru că alegătorii trebuie să înţeleagă că a face politică nu înseamnă numai a vorbi frumos la televizor sau la microfon, dar înseamnă şi a-ţi asuma responsabilităţi pentru deciziile pe care le iei.
    Nu toată lumea înţelege că un politician, chiar dacă este o persoană publică, se deosebeşte de alte persoane cu notorietate, cum ar fi interpretul de muzică populară, de exemplu, sarcina căruia este să atragă simpatii şi aplauze. Iată că noi, uneori, trebuie să ne punem în contradicţie, în relaţii conflictuale cu propriii noştri alegători, pentru că anume în asta constă responsabilitatea politică a unui om de stat: să-şi asume riscuri, de toate tipurile, nu doar de imagine, pentru a rezolva nişte probleme majore ale ţării.
    Republica Moldova este un stat în devenire, are atâtea situaţii dificile, critice de parcurs de acum încolo, încât până la normalitatea, stabilitatea şi caracterul evolutiv, caracteristic unor democraţii evoluate mai sunt multe de făcut. Aşa că eu cred nu numai că a fost necesar dar că este necesar şi de acum încolo să explicăm, poate mai în profunzime, oamenilor noştri în ce constă rolul unui politician, în calitate de om de stat, după ce ajunge în parlament. Cum se poate manifesta pentru a înregistra partidul respectiv cu ţara respectivă progrese, fie şi limitate, dar progrese. Noi vrem să avem schimbări pozitive în Republica Moldova.
    Eu nu mă pot situa în poziţia de opozant care să jubileze atunci când Republica Moldova suferă anumite eşecuri. În momentul în care ştiu că pot contribui, contribui. Chiar dacă asta pare a fi o contradicţie în termeni. Eu cred că este o poziţie extrem de normală, firească, pe care trebuie să o continuăm şi de acum încolo.
    Revin la acest element. Factorul extern a fost determinant în acel moment. Şi cel rusesc, şi cel occidental. Domnul Vladimir Filat, cu care mă ciondănesc, în ultima perioadă destul de dur, a spus un adevăr, totuşi, în Parlament: „Forţele politice occidentale au avut o influenţă determinantă asupra votului din 4 aprilie”. Corect. Este jumătate de adevăr, formulată de el cu exactitate pentru că cealaltă jumătate am spus-o eu: forţele politice din Federaţia Rusă au contribuit şi ele la solidarizarea noastră prin agresiunea din exterior. Miza este foarte simplă: încotro se duce Republica Moldova – spre Occident sau spre statutul de anexă geopolitică a Federaţiei Ruse? Asta a fost toată problema, toată dilema noastră.

    Apreciază

  6. dar de ce a’i t[cut c]nd voronin nu a ]ndeplinit nici una din promisiuni pentru votul din 4 aprilie ???? Chiar sunt mîndră că nu l-am votat pe voronin la 4 aprilie 2005 !!!! Nu mai încercați să vorbiți despre importanța votului din 4 aprilie pentru Moldova !!!!! Sunteți trădători și ticăloși!!!!
    NU M-AM reProFilat și ai spus minciuni atunci în 2008 !!!!! continui să minți în continuare.
    Nu crede poveștilor lui roșca despre cubreacov și nu te face de rîs!!!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s