Sursa: GhenadiePopescu.wordpress.com

Cea mai des utilizată îmbinare de cuvinte în anul 2011 cred că a fost “criza economică”. S-a tot vorbit despre cauze şi mai ales “soluţii”. Ei, şi dacă să căutăm şi noi soluţia, atunci trebuie să pornim de la “torbele de la ţară”. Într-adevăr e greu, sărăcie şi jele. Pleacă lumea peste hotare. Tineretul pleacă de la sate. Ajung ori la Chişinău sau peste hotare. Adică, acolo unde e mai bine… Dar uite, au trecut mai bine de zece ani de cînd tot plecăm, venim, muncim la negru şi tot încercăm să ieşim din tranziţie şi criză. Şi nimic, don’le, criză cronică…

Un lucru rămîne constant şi neschimbat – torbele pline cu de toate de la ţară… Toţi studenţii spun – “ce ne-am face fără genţile de la ţară…”. Cei din Italia, Spania sau Rusia, sau chiar şi din Marea Britanie, toţi aşteaptă cu regularitate geanta cu de toate… da, e criză şi trăim greu. Într-adevăr este foarte greu pentru cei de la ţară, care rămîn tot mai puţini şi mai puţini…

Mă întreb, dar oare peste douăzeci de ani va mai fi criză? S-ar putea ca să nu mai fie, pentru că nu va mai avea cine să ne trimită “torbe”. Poate peste 20 de ani vom reveni acasă, la ţară, şi ne vom apuca de muncit în sudoarea frunţii pămîntul. Să lăsăm străinătatea, să lăsăm aiurelile “american dream”-ului şi să ne apucăm să ne ridicăm din propria cenuşă… Dar oare mai avem noi la dispoziţie 20 de ani? Vom mai avea pămîntul nostru atunci?

La ţară însă e criză. Şi trebuie să muncească din greu părinţii pentru ca să mai poată trimite, cît e criză, “torbele pline” la timp…

Invatati sa cinstim „cultura clasica greco-romana” inca din primele zile ale vietii, noi nici nu ne putem inchipui ce insemna lumea pagina inainte de intruparea Dumnezeu-Cuvintului si de propovaduirea in toata lumea a bunei Sale vestiri (Evanghelia).

Sa luam de pilda legenda Europei, caci despre „Europa” va fi vorba in multe din paginile ce ne stau inainte. Intii de toate, sa zicem ca etimologia numelui de „Europa” nu se cunoaste, unii zicind ca e semitica, altii ca e celtica sau greceasca. Ce se stie e ca numele se afla pentru intiia oara in mitologia elina, Hesiod zicind (in veacul al VIII-lea inainte de Hristos) ca Europa era ori una din cele trei mii de Oceanide[2], ori fiica regelui Tyrului, rapita de Zeus, aceasta poveste fiind si cea mai cunoscuta. Sa ne-o amintim cit mai pe scurt cu putinta.

Asadar, s-a intimplat ca Zeus – marele tartor al Elinilor[3] – a vazut-o pe fata pe cind aceasta culegea flori si, nestapinit cum era de felul sau, s-a aprins de dorinta curveasca pentru ea. Si ce a facut? S-a schimbat intr-un frumos taur alb si, luind-o pe grumaz (ea tinindu-se de coarnele lui), a innotat peste mare, ducind-o in insula Creta. Iar acolo s-au impreunat – precum ne putem inchipui – si printesa i-a nascut pe Minos, Sarpedon si Rhadamante.

Dar povestea cu tauri albi nu se termina aici. Caci, inainte de a dobindi tronul Cretei, Minos a avut de luptat cu fratii sai pentru dreptul la stapinire si l-a rugat lui Poseidon („zeul” apelor, unchiul sau dupa tata) sa-i trimita un semn ca „zeii” ii binecuvintau domnia. Iar unchiul i-a trimis un frumos taur alb ca zapada, care s-a ivit din apa marii (precum tatal lui Minos cu ani in urma). Minos ar fi trebuit sa jertfeasca dobitocul, aratindu-si astfel supunerea catre „dumnezeii” cerului si ai pamintului, dar nu a facut asa, ci l-a pastrat pentru sine. Cind Poseidon a aflat despre lipsa de „evlavie” a nepotului, a facut ca Pasipha, femeia acestuia, sa se indragosteasca nebuneste de taur. Iar aceasta l-a pus pe Daedalus, vestitul arhitect, sa-i faca o vaca din lemn goala pe dinauntru. Si, intrind in forma aceea dobitoceasca, femeia s-a impreunat in chip dobitocesc cu taurul, ca si soacra sa pe vremuri. Iar din impreunare s-a zamislit monstrul numit „Minotaur”, „taurul lui Minos”, o jivina cu cap si coada de taur si trup de om.

Ce a urmat se stie: Minotaurul a pricinuit atitea rele pe insula, incit Daedalus a trebuit sa construiasca pentru el, la cererea lui Minos, labirintul, in care a fost inchis. Acolo, el primea spre mincare tributul adus Cretei de catre Atena, adica sapte tineri si sapte fecioare in fiecare an. Asta pina cind a fost ucis de eroul Tezeu, povatuit de firul Ariadnei, fiica lui Minos si ajutat de sabia magica data tot de ea.

Lasind de-o parte infricosatoarea si scirbavnica poveste, sa ne gindim ca toate noroadele pagine – incepind cu Babilonienii si cu Egiptenii, cei dintii inchinatori la idoli, adica la chipurile diavolilor – au avut drept „dumnezeu” cite un taur: primii pe Baal-Moloch, iar cei de-al doilea pe Apis. Iar de la ei, animalul cornut a fost cinstit de toti ceilalti pagini, ba chiar si de norodul ales, atunci cind acesta s-a smintit in pustie si i-a cerut lui Aaron sa le faca vitelul de aur[3]. Si pe cine inchipuie animalul cornut si copitat, desfrinat si salbatic? Stim prea-bine, din intimplarile traite de Parintii Bisericii din pustie, aceia care au infruntat duhurile necurate fata catre fata: pe insusi diavolul cel mare, incepatorul rautatii, vrajmasul lui Dumnezeu si al oamenilor. Iata asadar „mitul intemeietor” al „Europei”, imparatia zidita in vremile noastre de stranepotii Minotaurului, despre care vom povesti in cele ce urmeaza. Lasind de-o parte infricosatoarea si scirbavnica poveste, sa ne gindim ca toate noroadele pagine – incepind cu Babilonienii si cu Egiptenii, cei dintii inchinatori la idoli, adica la chipurile diavolilor – au avut drept „dumnezeu” cite un taur: primii pe Baal-Moloch, iar cei de-al doilea pe Apis. Iar de la ei, animalul cornut a fost cinstit de toti ceilalti pagini, ba chiar si de norodul ales, atunci cind acesta s-a smintit in pustie si i-a cerut lui Aaron sa le faca vitelul de aur[3]. Si pe cine inchipuie animalul cornut si copitat, desfrinat si salbatic? Stim prea-bine, din intimplarile traite de Parintii Bisericii din pustie, aceia care au infruntat duhurile necurate fata catre fata: pe insusi diavolul cel mare, incepatorul rautatii, vrajmasul lui Dumnezeu si al oamenilor. Iata asadar „mitul intemeietor” al „Europei”, imparatia zidita in vremile noastre de stranepotii Minotaurului, despre care vom povesti in cele ce urmeaza.

Un cuvint inainte

Incepand cu anul ‘90 al veacului de-abia trecut, Romania (adica noi, cetatenii ei mai mult sau mai putin Romani), Romania se intoarce deci (dupa 45 de ani), din imparatia sovietica, in „Europa”, aceea care intre cele doua razboaie a toata lumea o „infiase”, dupa un veac de revolutii liberal-democratice.

Asadar, dupa ocolul istoric prin pustia comunismului bolsevic (ocol care a avut scopurile lui), Romania alearga (se prabuseste, mai bine zis) la sanul mamei „Europa”, si aceasta se numeste „integrare”. In ce si cum? Despre aceasta urmeaza sa vorbim neincetat de acum inainte. Dar, pana atunci, sa lamurim (pe cat ne sta in putinta) ce se afla sub eticheta cu inscriptia „Europa”[4].

Asadar, ce este „Europa”?

La intrebarea aceasta nu vom putea aduce un raspuns cu adevarat intemeiat, daca nu gandim istoria europeana (si istoria indeobste) teologic. Caci ceea ce numim „istorie” – adica petrecerea omului in aceasta lume, asa cum e ea de la caderea parintelui Adam din starea in care a fost zidit si cum va fi pana la a doua venire a lui Hristos-Dumnezeu, cand toate se vor face din nou[5] – ceea ce numim prin urmare „istorie” nu este doar o lucrare omeneasca, asa cum ne spune „sanatoasa” noastra necredinta; ci, mai intai, o impreuna-lucrare a ingerului cel cazut cu omul (ca unii ce s-au ridicat impotriva Facatorului lor), iar apoi o impreuna-lucrare a Dumnezeului a toate cu omul, pentru izbavirea lui din stapanirea diavolului si a mortii. Daca tinem seama de acestea, atunci tot ceea ce se intampla in aceasta istorie se lumineaza, capata un inteles.

Pentru a vorbi cat se poate mai scurt, prin „Europa” se intelege imparatia francmasonica a „libertatii, egalitatii si fraternitatii” intru toate patimile ucigatoare de suflet: intru lacomie a pantecelui, iubire de argint, curvie (acelea trupesti); apoi intru trandavie, manie, tristete, mandrie si slava desarta (cele sufletesti). „Europa” este deci inainte de toate o imparatie gandita (care se intinde deja pe tot pamantul), intemeiata impotriva propovaduirii evanghelice, asadar impotriva scopului vietii acesteia, care este tocmai lupta cu patimile inspre care ne indeamna trupul, lumea si diavolul. Sa vedem insa istoria acestui continent al gandirii anti-crestine, necunoscuta de catre Ortodocsi, din pricini care se vor arata mai jos.

Asadar, „Europa” este intemeiata de vechile popoare franco-germanice[6], rau-crestinate dintru inceput, care, in timp, au ajuns sa stapaneasca romanitatea apuseana, crestinata de insisi Sfintii Apostoli. E vorba de triburi barbare ce imbratisasera erezia ariana[7], al caror gand a fost de la bun inceput acela de a nimici dreapta-credinta propovaduita de catre Apostolii si Sfintii Parinti ai Bisericii in primele veacuri de dupa intruparea Dumnezeu-Cuvantului si pogorarea Sfantului Duh, de-a lungul si de-a latul intregii imparatii romane, care stapanea pe atunci lumea atat in Apus, cat si in Rasarit. In timp, acesti arieni necunoscatori ai lui Hristos-Dumnezeu si cei care li s-au alaturat au izbutit sa inlocuiasca dreapta-cinstire de Dumnezeu si ierarhia bisericeasca legiuita de Sfintele Soboare locale si de acelea a toata lumea cu o credinta stramba si mincinoasa, numita mai tarziu „romano-catolicism”[8].

Aceasta forma de idolatrie (despre care vom vorbi indelung) a luat fiinta prin inlocuirea dogmelor (adica a adevarurilor de neschimbat descoperite Sfintilor Parinti de catre Dumnezeu-Sfantul Duh) si a dumnezeiestii lor filosofii cu altele, nascute din inselare diavoleasca, sprijinite pe mincinoasa „filosofie umanista” lipsita de intelepciune a nebunilor „intelepti”[9] pagani din vechime[10]. Iar aceasta e acelasi lucru cu a spune ca au inlocuit Biserica, trupul lui Hristos, cu o „biserica” in care „dumnezeu” e omul. Astfel incat toata istoria „europeana” a ultimelor treisprezece veacuri nu e decat povestea intoarcerii rau-credinciosilor „catolici” la vechiul paganism elino-roman de dinaintea marelui cutremur pricinuit de aratarea in trup a Dumnezeu-Cuvantului, Ziditorul in toate, care a dus la nimicirea inchinarii la idoli si a intregii „culturi clasice” intemeiate pe inselaciunea idoleasca. Caci peste tot puterea duhului minciunii a fost atunci biruita prin jertfa si invierea Dumnezeu-Cuvantului intrupat, si cinstirea „dumnezeilor” – adica a diavolilor[11] – si a patimilor omenesti ipostaziate (personificate) a pierit prin lucrarea mantuitoare a lui Hristos in Biserica Sa, prin Sfintele Sale Taine si prin sfantul cuvant al evangheliei (bunei-vestiri). Aceasta nu inseamna ca duhul cel intunecat, incepatorul rautatii, a incetat lupta impotriva Dumnezeului a toate si a robilor sai Crestini; nu, ceea ce trebuie inteles e ca de atunci el nu mai are puterea de a silui libera vointa a oamenilor, pierduta odata cu caderea de buna voie in pacat a lui Adam si redobandita prin jertfa de buna voie a noului Adam-Hristos; ci acum trebuie sa se foloseasca de necredinta, reaua-credinta si reaua-vointa a celor ce se impotrivesc Dumnezeu-Cuvantului si Bisericii Sale urmand propriei hotarari si alegeri.

Lupta diavolului celui mare impotriva Bisericii, dusa in Apus prin mijlocirea eresului zis „romano-catolicism”, urmareste sa inlocuiasca cinstirea Dumnezeu-omului Hristos cu cinstirea omului-dumnezeu. Asa intelegem cinstirea idolatra a papei catolic drept „inlocuitor de Hristos” („vicarius Christi”), cruciadele (care s-au facut impotriva stapanirii ortodoxe a Ierusalimului si Constantinopolei), dezgroparea din ruine si cenusa a umanismului pagan (numita „Renastere”, inceputa pe la anul 800, in vremea lui Carol cel Mare, si desavarsita sase veacuri mai tarziu), Reforma protestanta (care isi are radacinile in insusi catolicismul), umanismul „rationalist” al „Luminilor”, revolutiile si, in sfarsit, umanismul „european” hotarat satanic curat antihristic, al vremii noastre[12].

Pentru a lamuri cat de cat cele pomenite pana acum, sa punem fata in fata, pe scurt, doua istorii: una alcatuita de istoriografia apuseana, cunoscuta din manualele de scoala, si alta a parintilor Bisericii, trecuta de cele mai multe ori sub tacere, dupa cum nici nu e de mirare.

Iata de pilda ce zice un istoric al Europei despre „ideea de «Europa»”: „[Aceasta idee], care desemneaza un spatiu geografic, politic si spiritual specific, dateaza de cateva milenii” (LGY)[13]. Din fraza aceasta vedem bine ca „ideea de «Europa»” isi are obarsia in utopiile antice ale lui Pitagora si Platon, parintii tuturor gnozelor[14] si ocultismelor europene, aceia care se inchipuiau niste mici dumnezei[15], ziditori ai unor republici desavarsite, „raiuri politice”, care sa nu mai cunoasca „durerea, intristarea si suspinarea”[16].

Sa citim insa mai departe din acelasi curs de istorie: „Constructia europeana – procesul constient de formare a unitatii economice, politice si institutionale a acestui spatiu – […] a fost intemeiata, desigur, pe antecedentele unei evolutii de circa un mileniu, in care ideea de unitate europeana s-a cristalizat si afirmat in numeroase initiative si proiecte, care se constituie, in ansamblul lor, intr-o adevarata preistorie a constructiei europene, aflate azi in plina desfasurare” (LGY).

Care este aceasta „preistorie a constructiei europene”? Aflam ca, „odata cu prabusirea Imperiului Roman de Apus si cu victoria crestinismului, in statele constituite pe ruinele sale, delimitarea unui spatiu european specific devine tot mai mult o realitate, in conditiile in care fosta jumatate rasariteana a lumii romane se constituie intr-un Imperiu Bizantin dominat de o versiune ortodoxa a crestinismului ce se indeparteaza tot mai mult de modelul catolic occidental” (LGY). Am ajuns astfel unde ne asteptam, din cele de mai sus intelegand prea-bine ca „spatiul european specific” este imparatia romano-catolica in curs de intemeiere, potrivnica aceleia ortodoxe, numite „Imperiu Bizantin”. Sa bagam de seama nepasarea cu care se trece aici, ca in toata istoriografia apuseana, peste adevarata istorie a imparatiei romane crestinate.

Mai intai, ce vrea sa insemne faptul ca „delimitarea unui spatiu european specific devine tot mai mult o realitate in statele constituite pe ruinele Imperiului Roman de Apus, odata cu prabusirea sa si cu victoria crestinismului”, de vreme ce aceasta imparatie fusese cu adevarat crestinata inainte de a fi nimicita? Nimic altceva decat ca erezia „catolica” a navalitorilor Franco-Germani este aratata ca fiind „adevaratul crestinism”, care a intors – nu-i asa? – vechile popoare din Apusul imparatiei romane – pe Italo-Romani, pe Galo-Romani, pe Ibero-Romani – de la „ratacirea” credintei propovaduite de Apostoli si de urmasii acestora, „ratacire” pe care au continuat-o apoi numai popoarele imparatiei de Rasarit, adica ale Noii Rome (Constantinopolei, numita „Bizant” in chip gresit si dispretuitor, cum se va lamuri ceva mai jos). Ceea ce nu se mai intelege limpede e cum s-a „indepartat tot mai mult de modelul catolic occidental versiunea ortodoxa a crestinismului”, de vreme ce Ortodoxia nici nu se apropie, nici nu se departeaza de ceva, ci ramane ea insasi, Biserica fiind trup al lui Hristos-Dumnezeu, „Care – ieri, si astazi si in veci – este acelasi” (Evrei 13:8), impreuna cu Sfantul Sau Duh-Dumnezeu, Duhul Adevarului cel neschimbator, prin Care s-au descoperit Sfintilor Apostoli si urmasilor lor tainele si dogmele neschimbatoare ale credintei celei mantuitoare[17]. Iarasi, ceea ce nu se intelege bine e ca „prabusirea” imparatiei (ortodoxe) romane de Apus se datoreaza razboiului dus impotriva ei tocmai de catre aceste neamuri neevanghelizate, necunoscatoare ale adevarului de credinta al Bisericii lui Hristos (ceea ce am mai spus).

Florin Stuparu

- va urma -

Cu dedicatie pentru fanii Statelor Unite ale Europei. [1] SCURTA POVESTIRE ZOOFIL ZOOTEHNICA [2] Nimfe ale marii oceanice, „nimfele” fiind intruchipari ale nenumaratelor patimi omenesti „mai mici”, iar „zeitele” doar ale celor mai insemnate. [3] „Caci toti dumnezeii neamurilor – adica ai paginilor – sint draci” (Psalmul 95:5) si ipostazieri (personificari) ale patimilor. Iar Zeus era intruchiparea tiraniei, a bunului plac si a miniei. [4] E un fapt cu urmari nebanuit de nimicitoare acela ca oamenii cei cuvantatori (rationali) nu stiu intelesul vorbelor pe care le rostesc, ajungand astfel asemenea unor jivine vorbitoare dar necuvantatoare (nerationale), precum sunt papagalii, canarii si gaitele. [5] Precum a grait Sfоntul David: „Toate ca o haina se vor оnvechi si ca un vesmоnt le vei оnfasura, si se vor schimba” (Psalm 101:25); si: „Trimite-vei Duhul Tau, si se vor zidi si vei оnnoi fata pamоntului” (Psalm 103:30). Si precum zice Isaia: „Se va face cer nou si pamоnt nou (…)” (Isaia 65:17). Si Ioan Teologul: „Si am vazut un cer nou si un pamоnt nou. Caci cerul cel dintоi si pamоntul cel dintоi au trecut; iar marea nu mai este” (Apocalipsa 21:1). „Caci lumea va arde cu foc spre curatire si оnnoire – dupa zisa marelui Vasilie – curatindu-se ca printr-un potop, dar nu va trece оntru pieire si stricaciune de tot. Si Pavel zice luminat ca «zidirea asteapta cu nadejde descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Caci zidirea s-a supus desertaciunii nu din voia ei, ci din pricina celui ce a supus-o [omul, n. m.]; cu nadejde, fiindca si zidirea оnsasi se va slobozi de robia stricaciunii, оntru slobozenia slavei fiilor lui Dumnezeu» (Romani 8:19-21). […] Asadar faptura, care s-a facut pentru noi, оmpreuna cu noi se va schimba la un chip mai bun, netrecоnd оntru nefiinta, precum nici noi nu vom trece dupa moarte” (Vasilie cel Mare citat de Sfоntul Andrei, оn tоlcuirea la Apocalipsa). [6] Zisul neam „Germanic”, venit de la Miazanoapte asupra Romanilor оn primele veacuri de dupa propovaduirea Mоntuitorului Hristos, era оmpartit оn nenumarate semintii, оntre care Gotii, Ostrogotii, Vizigotii (cei mai primejdiosi vrajmasi din vechime ai Romei), Gepizii, Saxonii si asa mai departe. Оntre acestia, erau Frankii, „o adunare de neamuri оnrudite оntre ele, individualizate оn masa germanica relativ recent sub acest nume comun. Din a doua jumatate a secolului al III-lea, au оncercat mereu sa invadeze Galia, fiind respinsi cu mare greutate de оmparati. Un mare numar dintre ei intra оn rоndurile armatei romane din Galia, iar unii sоnt asezati de Imperiu оn regiunile nordice ale acestei provincii, pentru a pune оn valoare terenurile agricole abandonate. […] Оn 481, la conducerea unuia din regatele din zona Belgiei actuale vine Clovis, din dinastia merovingiana, care reuseste sa-i elimine pe ceilalti sefi barbari din fosta Galie romana. La moartea sa, urmasii оsi оmpart regatul, dar unitatea, teoretic, se mentine si ea va fi restaurata оn secolul al VIII-lea de catre dinastia Pippinizilor, din care se trage Carol cel Mare” (dintr-un articol de enciclopedie). [7] De la Arie, marele eretic, care a trait оn veacurile III si IV. Se pare ca a murit оn anul 318. El tagaduieste de-o-fiinta Fiului cu Tatal, оnvatatura lui putоnd fi cuprinsa оn aceste cuvinte ale sale: „Era un timp cоnd Fiul nu exista.” Ceea ce оnseamna ca Fiul este zidire, iar nu Dumnezeu din Dumnezeu. Arie a fost osоndit la оntоiul Sobor a toata lumea de la Niceea, din 325. Deci neamurile franco-germanice nu au fost botezate si de aceea au ramas pagоne оn cuget, asa cum sоnt pоna astazi. Sa ne amintim de pagоnismul relei filosofii a lui Nietzche si a lui Wagner si de izbucnirea pagоna a оntregului neam german din vremea asa-numitei stapоniri „naziste” („national-socialiste”), atunci cоnd оntreaga Valhalla s-a desteptat din amortire si a iesit pe strazi оn frunte cu „preotii” ei si cu оnsemnele idolesti. Asta ca sa nu povestim de „pasnicele” serbari nationale ale burghezilor Nemti, purtоnd casti cu coarne (din plastic), serbari ce se schimba оn orgii traditionale. (Vezi si оnfricosator de draceasca mitologie germanica din Stapоnul inelelor). Cоt despre Frankii Francezi, „civilizati” de Renasterea italiana, ce e de povestit? Pagоnismul lor iese la iveala din оntreaga „cultura” franceza, de la Rabelais la San Antonio, ca sa nu ne gоndim decоt la partea ei caraghios-draceasca. [8] „Catolicos” оnseamna „a toata lumea” („universal”), si asa este chiar Biserica lui Hristos. Cei care si-au оnsusit оn chip nelegiuit numele de „Crestini” au rapit si numele de „catolicos”, astfel оncоt Biserica a fost silita sa se numeasca altfel, si anume „ortodoxa”, adica „drept-slavitoare”, precum si este. [9] „Caci оntelepciunea lumii acesteia este nebunie la Dumnezeu” (1 Corinteni 3:19). [10] „Principiul оntemeietor al filosofiei dupa Dumnezeu-omul este urmatorul: Dumnezeu-omul este masura tuturor fiintelor si fapturilor. Iar principiul оntemeietor al filosofiei umaniste – sau, mai bine zis, hoministe (dupa om) – este: «Omul e masura tuturor fiintelor si fapturilor» [cum zicea Elinul Protagoras]” (Cuviosul Iustin Popovici). [11] Dupa zisa Psalmistului, ca „toti dumnezeii neamurilor [pagоnilor] sоnt draci” (Psalmul 95:5). [12] „Pofta omeneasca si «оntelepciunea» omeneasca s-au unit ca оntr-o casatorie оn zilele noastre, iar aceasta casatorie nu este nici romano-catolica si nici protestanta, ci оn chip vadit si public satanica” (Cuviosul Iustin Popovici). [13] (LGY) – Ladislau Gyemant, Curs de istorie a Europei (vezi bibliografia). [14] Prin „gnoza” (gnosis = cunoastere, оn elina), оnteleg toate acele filosofii dupa om care vor sa ajunga la „cunoastere” si la „оndumnezeire” fara a-L avea pe Dumnezeu, Care numai El poate da cunoasterea, si nu oricui, ci doar sfintilor Sai purtatori de Duh Sfоnt. [15] Pithagora chiar se dadea drept fiu la lui Apolo, „zeul luminii” оnselatoare, mult-cinstit de toti ocultistii. [16] Urmasii lui Pithagora chiar au оntemeiat o asemenea republica, Liga Crotoniana, stapоnita de „оntelepti”. Utopia lor nu a durat, ramоnоnd un vis al urmasilor, de la Platon si pоna la ucenicii lui din Uniunea Europeana. [17] „Noi tinem aceasta predanie, si оnvatatura si credinta dintru оnceput a Bisericii sobornicesti, pe care Domnul a dat-o, Apostolii au propovaduit-o si Parintii au pazit-o. Caci оntru aceasta Biserica s-a оntemeiat, iar cel ce cade din aceasta nu mai poate fi si nici nu se mai poate numi Crestin” (Sfоntul Atanasie cel Mare, epistola оntоi catre Serapion).

Sursa

Второй акт трагедии: он ведёт за собой успокоившихся овец с коровами в забойный цех. На следующий день козёл встречает новую партию овец, которых снова успокаивает.

СМИ — «козёл скотобойни». Их задача — успокоить общество, отвлечь внимание от главной проблемы, перевести его на вторичные вещи типа кто у кого в футбол выиграл, где какой пожар с землетрясением случился и прочее. Обыватели ведут себя как овцы на скотобойне при виде козла. Они успокаиваются и идут за «козлом» на забой души и тела.

Проект Россия (4 книга)

Interzicerea discriminării în domeniul angajării în câmpul muncii

La elaborarea proiectului de lege nediscriminare, Republica Moldova a abuzat de prevederile Directivei Consiliului UE 2000/78/EC din 27 noiembrie 2000 ( unica Directivă Europeană privind drepturile omului, care conţine sintagma “orientare sexuală” ca şi criteriu de discriminare), care stabileşte cadrul general pentru tratamentul egal privind ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de muncă. Potrivit acestei Directive, bisericile şi organizaţiile religioase îşi păstrează dreptul de a angaja persoane care le sunt potrivite, lucrul care nu este măcar menţionat în proiectul de lege nediscriminare, elaborat de Ministerul Justiţiei.

Interzicerea discriminării în accesul la bunuri şi servicii disponibile publicului

Aceasta este o altă sferă, acoperită de sintagma “orientare sexuală” (articolul 10). Citez art.10 punctele a şi b: “Este interzisă orice formă de discriminare… privind accesul persoanelor la: serviciile oferite de autorităţile publice, servicii de asistenţă medicală şi alte servicii de sănătate….”.

Nu există nici o Directivă adoptată de Consiliul Europei sau vreun alt document european care să oblige statele-membre să elimine discriminarea în baza criteriului de “orientare sexuală” în accesul la bunuri şi servicii. Moldova, a extins abuziv combaterea discriminării în accesul la bunuri şi servicii şi peste sintagma “orientare sexuală”.

Interzicerea discriminării în domeniul învăţămîntului (articolul 11)

Articolul 11 prevede că instituţiile de învăţământ trebuie să asigure respectare principiului nediscriminării în domeniul învăţământului prin:

a) prin oferirea accesului la instituţiile de învăţământ de orice formă şi nivel;

b) în procesul educaţional, inclusiv la evaluarea cunoştinţelor acumulate;

c) în activitatea ştiinţifico-didactică;

d) prin elaborarea materialelor didactice şi programe de studiu;

În Marea Britanie deja au fost elaborate astfel de materiale prin intermediul cărora copiii sunt învăţaţi de mici că homosexualitatea este o simplă orientare sexuală, ceva normal, ce poate fi specific pentru orice copil.

e) prin informarea şi instruirea cadrelor didactice în vederea aplicării metodelor şi mijloacelor de prevenire a actelor de discriminare şi de sesizare a autorităţilor abilitate;

În România cadrele didactice deja au primit un ghid care urmează să îi instruiască în acest sens. Acolo homosexualii vor ca la orele de educatie pentru sanatate din şcoli să se discute şi despre opţiunea lor sexuală. Broşura, care ar putea fi interpretată ca un mic manual alternativ de educaţie sexuală, a stârnit deja polemici aprinse în licee.

f) prin realizarea, în comun cu alte autorităţi abilitate şi în colaborare cu organizaţiile necomerciale din domeniu, a programelor educaţionale pentru copii şi pentru părinţi, în vederea prevenirii şi combaterea nediscriminării.

La nivel European nu există nici un act normativ, care să dicteze eliminarea discriminării în domeniul educaţiei pe criteriul de “orientare sexuală”. Aşa că Moldova nu este datoare să extindă sintagma “orientare sexuală” peste domeniul învăţămîntului.

Consiliul pentru prevenirea şi combaterea discriminării

Articolul 14 al legii prevede care sunt atribuţiile Consiliului:

Consiliul iniţiază propunerile de modificare a legislaţiei în vigoare (alin.(1), lit. b), în urma exercitării primei atribuţii de examinare a corespunderii legislaţiei la standardele nediscriminatorii, urmează cea de-a II-a atribuţie – iniţierea propunerilor de modificare a legislaţiei, aşa încât aceasta să corespundă acestor standarde;

Consiliul adoptă avize consultative privitor la conformitatea proiectelor de acte normative cu legislaţia în domeniul nediscriminării (alin.(1), lit.c), astfel orice proiect de act normativ va trece prin acest „filtru de control al nediscriminării  cele care sunt pentru moralitate, pentru familia tradiţională, vor primi aviz negativ din partea Consiliului;

Consiliul monitorizează modul de implimentare a legislaţiei în domeniu (alin.(1), lit.d)

Consiliul contribuie la sensibilizarea şi conştientizarea societăţii în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare, reeşind din valorile democratice (alin.(1), lit. g)… prin panouri publicitare, spoturi publicitare, lecţii educative şi orice alte mijloace care implică resurse enorme, iar activitatea Consiliului este finanţată de la bugetul de stat, potrivit acestei legi;

Consiliul sesizeaza organele de urmărire penală (alin.1, lit.l) în caz de depistare a elementelor componenţei de infracţiune, în acest sens este înaintat şi proiectul de modificare a Codului Penal, care presupune amenzi până la 9000 lei pentru persoanele fizice şi respectiv până la 30000 lei pentru persoanele juridice.

Atribuţiile Consiliului nu se limitează aici, la alin.(1), lit. n) a aceluiaşi articol prevede că Consiliul exercită şi alte atribuţii stabilite de regulamentul său, ca supliment la cele stabilite de această lege, care şi aşa sunt foarte largi şi periculoase.

CONCLUZII:

Propunerea legislativă este bazata doar pe cele două directive menţionate în Articolul 1 al proiectului de lege – Directiva Cosiliului UE 2000/43/EC din 29 iunie 2009 şi Directiva Cosiliului UE 2000/78/EC din 27 noiembrie 2000. Prin urmare, nu este necesar să fie incluse aspecte care nu sunt legate de aceste două directive. Alte ţări UE, cum sunt Austria sau Belgia, care au implementat legislaţia bazată pe cele doua directive, fie  1) au evitat includerea de elemente adiţionale care nu sunt parte a celor două directive (Austria), fie 2) au inclus o clauză comprehensivă pentru domeniul religios referitoare atât la condiţiile de angajare, cât şi la asigurarea de bunuri şi servicii (Belgia).

Moldova este o ţară, în care, potrivit ultimului recensământ trăiesc peste 95% de creştini, care împărtăşesc valorile biblice, iar potrivit Bibliei, homosexualitatea este un păcat, un mod de viaţă sexual pervers şi nefiresc, neacceptabil pentru o societate creştină. Uniunea Europeană şi Consiliul Europei respectă contextele culturale a fiecărei ţări-membre şi lasă ca Guvernele naţionale să decidă individual ce este acceptabil şi este neacceptabil pentru societăţile lor.

SOLUŢII:

Unica soluţie este respingerea integrală a acestui document, argumentând în faţa Consiliului Europei că Moldova nu poate adopta o lege, care contrazice valorile şi spiritul creştin a ţării noastre.

ANALIZA COMPARATIVĂ A LEGISLAŢIEI UE PRIVIND PREVEDEREA LEGISLATIVĂ A SINTAGMEI „ORIENTARE SEXUALĂ”.

În cuprinsul Uniunii Europene nu există practici şi legislaţii uniforme privind antidiscriminarea şi admiterea propagandei homosexuale la nivelul întregii societăţi.

Potrivit datelor oficiale ale Comisiei Europene, în materie de legislaţie non-discriminare pentru persoanele de o altă „orientare sexuală” statele europene formează 3 grupuri relativ egale, de 8, 10 şi, respectiv, 9 ţări.

Grupul nr. 1: Belgia, Bulgaria, Germania, Spania, Austria, România, Slovenia şi Slovacia. În aceste 8 state ale UE legislaţia împotriva discriminării pe motive de „orientare sexuală” nu acoperă doar încadrarea în muncă a persoanelor adulte, ci şi toate domeniile suplimentare, practic orice sferă a vieţii, inclusiv învăţământul de la cel primar la cel universitar. Aceste ţări se confruntă cu o degradare rapidă a contextului social şi subminarea făţişă a bunelor moravuri, protejate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Grupul nr. 2: Republica Cehă, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Olanda, Finlanda, Suedia şi Marea Britanie. În aceste 10 state ale UE legislaţia împotriva discriminării pe aceleaşi motive, de „orientare sexuală” a fost extinsă doar parţial asupra altor domenii decât încadrarea în muncă a persoanelor adulte. În Marea Britanie extinderea vizează şi domeniul învăţământului, în care a căpătat forme aberante.

Grupul nr. 3: Danemarca, Estonia, Grecia, Franţa, Italia, Cipru, Malta, Polonia şi Portugalia. În  aceste 9 state ale UE legislaţia respectivă se referă strict la persoanele adulte şi exclusiv la domeniul încadrării în câmpul muncii. Aceste legislaţii acoperă doar domeniile menţionate în Directiva privind egalitatea de tratament la încadrarea în muncă (Directiva 2000/78/CE). Spre deosebire de unele state din grupul nr. 1, statele din grupul nr. 3, al celor 9, fac toate parte din zona Schengen şi din zona Euro.

Deci, pentru a face parte din UE, din spaţiul Schengen şi din zona Euro nu este obligatoriu să extinzi legislaţia naţională mai mult decât domeniul de acoperire al Directivelor europene.

Există două directive în materie de nediscriminare: nr. 2000/43/CE, care nu cuprinde sintagma „orientare sexuală”, şi nr. 2000/78/CE, care cuprinde această sintagmă cu referire doar la adulţi şi doar la angajarea în muncă.

Un model unic nu există în UE, după cum nu există nici legislaţii sau practici uniforme.

www.mitropolia.md

Vladimir Grosu

Astăzi am rămas profund întristat,oripilat, dezgustat…, cînd l-am ascultat pe Vladimir Grosu, noul viceministru al justiţiei, care a prezentat un raport despre drepturile omului în cadrul ONU. Desigur, el nu reprezintă acolo poziţia sa personală, fapt şi mai grav, el prezintă viziunea Ministerului Justiţiei, dar şi al celui de Externe şi al întregului Guvern. Deci mesajul său este rostit în numele RM. Este jalnic să vezi, cum un viceministru raportează în faţa ONU, ca un elev care vrea să demonstreze că RM şi-a făcut bine tema pentru acasă la capitolul Drepturilor omului. Este de-adreptul penibil să auzi că în cel mai scurt timp vor adopta legea nediscriminare, să se laude cu înregistrarea comunităţii musulmane, şi imediat, ca să nu uite îi pomeneşte pe cei care îşi spun comunitatea “lgbt”, adică cei care sunt dezorientaţi sexual, şi că RM deja a devenit o ţară tolerantă în care nu mai are loc incriminarea homosexualităţii. No, ce să mai spui, adevărate valori europene! Suntem gata să intrăm în UE (cu fundul înainte, auziţi?).

La cîteva zile de la vizita Patriarhului, unde i-am văzut şi pe Preşedintele interimar, M. Lupu şi pe tovarăşul său V. Filat… gravi şi evlavioşi, iată că fără nici o emoţie, merg ca buldozerul peste tradiţiile noastre milenare, îşi şterg picioarele de “principiile şi valorile” pe care le împărtăşeau Ştefan cel Mare, Brîncoveanu, Eminescu, Ţuţea… Oare el e de acelaşi neam cu marii noştri înaintaşi? NU! Cu siguranţă. Să fi fost, erau să procedeze la fel ca Ştefan, să lupte cu Semiluna şi să împrumute nişte “ţepi” de la vărul lui Ştefan din Ţara Românească – Ţepeş, pentru cei ce încearcă să distrugă acest neam.

“Nu poţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona” (Matei 6, 24)

Se pare că conducerea ţării noastre poate, dar şi-a ales stăpînul care e mai aproape de “principiile şi valorile” ei. Şi geaba se prefac morţi în popuşoi cu sacul în spate… Educaţia e în mîinile lor, Sănătatea, Alimentaţia … Ne îmbată cu noi politici bolşevic-europenoide. Neomarxismul triumfă, chiar dacă se declară politicieni de dreapta. Probabil ei sunt în dreapta dreptei, adică urmaşi demni ai lui tătuca Vladimir Lenin şi Karl Marx. Oameni fără Dumnezeu. Mîne poimîne, visul fiecăruia va fi să devină un “top manager” dezaxat. Ne mai vorbiţi de drepturile omului şi marea grijă a voastră de a vă asigura un nou electorat? Sau aveţi nevoie de o nouă majoritate electorală confortabilă, alcătuită din fel de fel de minorităţi, pentru ca să staţi cu mîna siguri pe ştampila Primului-ministru, cum scria un prieten de-al meu, pentru a lua credite avantajoase pentru firmele voastre, iar poporul va achita datoria externă?

Cred că la asta se referea Filat cînd spunea că “Oleg Efrim şi Vladimir Grosu vor avea mult de lucrat”, ei văd că lucrează foarte serios.

Somn uşor naţiune! Votaţi! Aşa cum i-a sfătuit şi pe românii din diasporă Tomac, VOTAŢI! – dacă vreţi ca să “trăiţi bine!

Liberte! Egalite! Fraternite! Debilize!

http://www.unmultimedia.org/tv/webcast/swfs/player.swf?file=unhrc/upr/12/hrc111012pm.flv&image=http://www.unmultimedia.org/tv/webcast/2011/10/full/hrc111012pm1-001.jpg&autostart=false&controlbar=over&start=35&duration=930&dock=true&stretching=uniform&streamer=rtmp://webcast-flash.un.org/ondemand/

Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove este conștientă de responsabilitatea ei pentru destinul moral-spiritual al poporului din care face parte și este chemată să-l păstorească pe calea Vieții și Adevărului. În virtutea acestui fapt, Mitropolia este obligată să-și spună poziția față de intimidările, defăimările și insinuările proliferate cu impertinență de raportorul ONU pentru libertatea religioasă, în cadrul conferinței sale de presă, pe data de 8 septembrie a.c.,  cu exact o lună înainte de venirea Sanctității Sale, Patriarhul Kiril al Moscovei și Întregii Rusii.

Mitropolia consideră:
1. Declarațiile dl H. Bielefeldt au fost bazate pe fapte neverificate, pe zvonuri și clevetiri propagate de unele mass-media angajate și rău-voitoare față de Biserică și poporul dreptcredincios al Moldovei. Modul în care se expune persoana respectivă dă de înțeles că “concluziile preliminare” ale acestuia au fost scrise din timp. Cu toate că raportorul a menționat de ochii lumii că “nu atacă Biserica Ortodoxă”, faptul că acesta a ținut morțiș să nu dea nici o apreciere pozitivă Bisericii Creștin Ortodoxe, vădește atitudinea de discriminare și ură fățișă pe care o are dl Bielefeldt față de “Mama poporului nostru” – Biserica lui Hristos.

2. Nu este de competența unei persoane străine de Biserică, necunoscătoare a învățăturii și lucrării Ei, să indice Bisericii și poporului ce este bine și ce este rău. Știm ce este bine și ce este rău din Sfînta Scriptură, de la Soboarele Ecumenice ale Bisericii și de la Sfinții Părinți. Sperăm că ONU nu dorește revenirea noastră în vremurile leniniste de prigoană vădită a Bisericii și de funcționare a așa-numiților “împuterniciți (upolnomocenîi) pentru problemele religiei” ca în URSS.

3. Așa-numitele recomandări emise de această persoană privind excluderea din Legislație a recunoașterii de către Stat a importanţei şi rolului primordial al Religiei Creştin-Ortodoxe şi, respectiv, al Bisericii ei, în viaţa, istoria şi cultura poporului Republicii Moldova” (Legea Cultelor, art. 15, alin. 5) pot fi calificate drept nerușinate și impertinente. Ele contravin nu doar bunului simț, dar și conștiinței și experienței istorice, culturale, morale și spirituale a poporului nostru. Ele neagă identitatea poporului nostru. Aceste recomandări vădesc incompetența juridică a raportorului respectiv, deoarece acesta a trecut cu vederea faptul că asemenea țări europene ca: Grecia, Italia, Polonia, Elveția, Danemarca, Anglia, Norvegia, Finlanda, Suedia, Islanda, Malta ș.a. au consemnat nu doar într-o singură lege (ca în țara noastră), dar chiar și în Constituție rolul deosebit al Bisericilor lor naționale (respectiv ortodoxă, catolică, luterană, anglicană). În unele din aceste țări, statul își asumă obligația de a ocroti și sprijini activitatea bisericilor naționale.

4. Legea nu poate demola în numele unei libertăţi haotice, singura instituţie unificătoare și pacificatoare din ţara noastră ca Biserica Ortodoxă, care a fost, este şi va fi cel mai important factor identitar al poporului, care există cu mult înaintea statului RM. Iar lansarea ideeii necesității unei Legi anti-discriminare pe criterii religioase ne descoperă și mai mult autorii şi promotorii drepturilor minorităţilor sexuale din țara noastră.

5. Raportorul ONU exprimă nu doar opinia sa, dar și a unor grupări agresiv anticreștine din Moldova care promovează la nivel de stat, folosind o retorică bolșevică, antivalori și legi distrugătoare pentru personalitatea omului și chiar pentru societate în întregime. Ne punem întrebarea: de ce reprezentanții ONU nu insistă cu asemenea recomandări către Turcia, Egipt, Pachistan sau Kosovo, unde mii de creştini sînt prigoniţi sau omorîţi?

6. Solicităm repetat și insistent Ministerului Justiției ca, în conformitate cu alin. 5 al art. 15 din Legea despre culte și părțile lor componente, să fie creat un mecanism funcțional de asigurare practică a “importanței deosebite și a rolului primordial al Bisericii Ortodoxe” din Moldova. În caz contrar, se va dovedi că alineatul 5 a fost inclus doar formal, acesta fiind inaplicabil din punct de vedere juridic, lucru care va avea ca urmare reacții și mai active din partea noastră. Cerem Parlamentului RM să inițieze schimbarea Constituției RM pentru consfințirea clară și pe deplin euroconformă a caracterului național și istoric pe care îl are Biserica Ortodoxă în acest stat.

sursa: mitropolia.md

Astăzi, am citit un articol scris de Savatie Baştovoi, cu titlul – “Despre libertatea de expresie şi condiţia de Om“. Părintele Savatie a pus în discuţie o tematică foarte importantă, nu doar din punct de vedere teologic, dar şi din perspectivă filosofică,dar şi a discursului social şi poltic. Suntem contemporanii ideologiilor, pluralismului şi a libertăţii de expresie, vorbind cu termeni “democratici”. Însă viziunea asupra omului determină radical percepţia asupra paradigmei actuale a societăţii moderne. Dacă luăm drept fundament, în procesul de analiză a diferitelor ideologii, sau chiar a discursurilor politice, aparent contradictorii, cum vede fiecare condiţia umană, atunci observăm că pluralismul de idei şi retorica politică, de la o extremă la alta, nu este decît o iluzie. Pentru că atît liberalismul, solial-democraţia, neo-conservatorismul, sau comunismul sunt priponite ideologic în determinismul materialist. Adică, au aceeași viziune despre om, drept un accident provenit din haos, rezultat al procesului evoluţionist.

Observăm însă, că dacă omitem  problematica condiţiei umane, vorbind despre libertatea de expresie şi despre pluralism, ni se crează impresia că trăim într-o societate în care persoana conştientă face o liberă alegere. Însă, raţionamentul este fals, deoarece dezbaterile sunt de formă, nu de esentă. “Dogma” materialistă este pentru ei intangibilă, şi se discută doar modalitatea prin care se poate ajunge la “fericirea absolută”. (Fie raiul socialist prin colectivism, fie raiul individualist-liberal, unde individul nu are nici o barieră în calea dezvoltării sale. În ambele cazuri omul nu poate fi delimitat foarte mult de regnul animal.)

Din perspectivă ortodoxă, omul este cununa creaţiei divine, şi nu ultima măsură a tuturor lucrurilor. Şi aici aş îndrăzni să nu fiu de acord cu afirmaţia lui Protagoros, pomenită de Părintele Savatie, precum că “omul este măsura tuturor lucrurilor“. Fiind indignaţi de condiţia omului modern, nu rezolvăm nimic, dacă vom invoca citatul de mai sus. El nu motivează persoanele să-şi reevalueze atitudinile formate despre condiţia umană, ci din contra, cimentează viziunea antropocentristă în subconştientul colectiv. Deci, revolta contra omului modern, trebuie să fie de esenţă tradiţionalistă, care depăşeşte lumea materiei şi pune accent pe transcendental. Pentru că măsurîndu-se pe sine prin sine însusi, nu s-a înţeles pe sine şi nu a înţeles nici lumea din jurul sau (vezi II Corint. 10, 12), sau „Nimic nu stiu prin mine” – (I Cor. 4, 4).

Nu pot fi de acord nici cu afirmaţia: “Cuvântul nu poate fi judecat decât în legătură cu omul“, pentru că ne pomenim pe acelaşi tărim al materialismului, mai ales cînd cunoaştem că Dumnezeu a creat lumea prin Cuvînt. Şi tot mîntuitorul spunea “Cerul si pamantul vor trece, dar cuvantul Meu nu va trece” (Matei 24:35), nicidecum nu putem judeca cuvîntul, decît în legătură cu omul, din simplul motiv că omul este vremelnic.

“Toate umanismele europene, de la cele prerenascentiste, cele renascentiste şi mai departe, cele protestante, filozofice, religioase, sociale, ştiinţifice, culturale, politice au urmărit şi urmăresc neîntrerupt, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, un singur lucru: să înlocuiască credinţa în Dumnezeul-om cu credinţa în om, să înlocuiască Evanghelia Dumnezeului-om cu evanghelia după om, filozofia după Dumnezeul-om cu filozofia cea după om, cultura dupa Dumnezeul-om cu cultura cea după om, într-un cuvint, să înlocuiască viaţa după Dumnezeul-om cu viaţa cea după om” – aşa ne glăsuieşte părintele Iustin Popovici. Tot el ne spune că “niciodată Sfînta Tradiţie nu va fi supusă revizuirii sau reînnoirii moderniste, niciodată nu ne vom aşeza deasupra Bisericii prin împărtăşirea unor experienţe personale ce contrazic experienţa infailibilă a Bisericii, niciodată nu vom reduce Biserica la vreo măsură personală sau hotărîre statală, căci atunci cînd vom încuviinţa cea mai mică dintre ereziile acestea, atunci ne vom rupe de Trupul Bisericii şi ne vom face hulitori ai Capului Ei, Mîntuitorul şi Domnul nostru Iisus Hristos”.

Părintele Savatie atenţionează foarte corect despre faptul că: “Statul, înainte de a păşi pe calea ”reformelor” (sublinierea mea) politice, administrative, economice sau de învăţământ, trebuie să-şi definească propria viziune despre om. Altminteri noi nu ştim cui se adresează politicienii noştri şi pentru cine luptă.” Aş dori să precizez, însă, că nu “OMUL” este “cea mai importantă problemă în biata noastră societate“, ci viziunea asupra lui. Şi dacă trebuie să luptăm pentru CINEVA, (nu ceva – n.a.) atunci acest cineva este Iisus Hristos. L-a fel, mi-aş dori şi eu revenirea la înălţătoarele tradiţii ale Bizanţului, unde duhul creştin şi omiletica prevalau asupra raţiunii şi retoricii. Poate atunci cînd vom reveni la axa de valori, care ne va aminti despre condiţia umană ca pe cununa creaţiei divine, atunci vom dobîndi libertatea cea adevărată.

În acest timp, europa se pare că se năruie, încet dar sigur. Tot mai mulţi prevestesc moartea noii UNIUNI.

Mai jos puteţi citi interviul cu miliardarul şi co-autorul actualei crize mondiale economice – George Soros:La fel ca George Copos in urma cu cativa ani, George Soros ne anunta ca “Europa se prabuseste”. Diferenta dintre cei doi este ca Soros e un miliardar care ia masa cu presedintele SUA, avand informatii de prima mana din toata lumea. “Situatia este grava”, spune Soros. “Euro exista si daca se prabuseste va produce o criza financiara scapata total de sub control”. Miliardarul maghiar, cu cetatenie americana, este de acord ca bogatii sa plateasca taxe majorate. “Daca cei bogati nu fac nimic astazi vor ajunge intr-o situatie defavorabila in urmatorii ani”.

Nebunia ultimelor zile care a cuprins pietele financiare din Europa si nu numai, intalnirea dintre Nicolas Sarkozy si Angela Merkel urmata de lipsa unei intelegeri la nivel inalt precum si speculatiile aparute in privinta instituirii unei taxe pentru tranzactiile financiare au dus la predictii din ce in ce mai negre privind viitorul monedei euro si al Uniunii Europene in general. Cel mai pesimist este, ca de obicei, magnatul George Soros.

Soros a acordat un interviu coditianului francez Le Monde in care vorbeste deschis despre pericolul care ameninta Europa.

Iata cateva dintre raspunsurile sale.

Este intr-adevar moneda euro in pericol in acest moment?

George Soros: Da, Europa este in pericol. Situatia este grava si autoritatile trebuie sa ia lucrurile in serios. Pana acum nu au facut decat sa raspunda presiunilor pietii. Acum trebuie sa discute solutii pe termen lung. Nu mai exista alta solutiepentru a ameliora situatia in zona euro. Nu se mai pune problema daca ne trebuie o moneda unica sau nu. Euro exista si daca se prabuseste va produce o criza financiara scapata total de sub control. Lumea va intra intr-o recesiune economica profunda.

Sustineti crearea eurobondurilor pentru a iesi din aceasta criza a datoriilor?

Da, cred ca Sarkozy a avut dreptate cand a spus ca eurobondurile trebuie considerate ca o solutie. Ele pot fi una dintre solutiile de plata a datoriilor. Dar diavolul este in detalii! De catre cine, cum si in ce cantitate trebuie emise? Toate aceste lucruri trebuie discutate. Si nu va fi de ajuns. Nu trebuie sa uitam starea de criza a sistemului bancar din Europa. In special spaniolii si italienii sufera, au dificultati cu liniile de credit si asta impinge Europa in criza.

Am putea sa vedem banci dand faliment?

Nimeni nu trebuie sa lase asta sa se intample! Dar, daca acest lucru “va fi acceptat” el se va intampla foarte rapid. In 1992 ati pariat pe iesirea lirei sterline din sistemul monetar european si ati castigat. Se poate face asta astazi si cu euro? Cu siguranta. Zona euro, asa cum este construita, nu are autoritate bugetara sau fiscala. Cred ca pietele ar putea castiga aceasta lupta. Mai ales cand autoritatile au in fata probleme de lichidati si solventa financiara.

Dupa Grecia, Spania, Italia va fi si Franta tinta atacurilor speculative?

Ele au inceput deja. Sunt legitime? Da, atat timp cat Spania si Italia nu pot ajuta Grecia, Franta este presata sa fac asta. In plus, Spania si Italia vor si ele ajutor si toate astea se aduna in problemele interne ale Frantei.

Ar trebui sa li se permita tarilor sa iasa din zona euro?

Da. Euro poate supravietui fara tari mici ca Grecia sau Portugalia. In schimb, Uniunea s-ar putea rupe fara tari ca Italia sau Spania, de aceea trebuie sa facem o distinctie. Dar chiar si iesirea unei tari ca Grecia poate provoca haos. Iesirea unei tari din zona euro trebuie pregatita minutios.

Spuneti ca situatia este grava. Va ganditi ca un stat european poate da faliment?

Este foarte posibil. Dar daca va fi un “faliment organizat” ar putea sterge o parte din datorii, cum pare ca este cazul Greciei. Chiar daca nu a purtat numele de faliment, acordul din 21 iulie a permis tarii sa se organizeze fara seisme majore.

Ce e de facut?

Atat in Grecia cat si in Spania trebuie adoptate reforme structurale pe piata muncii, pentru recastigarea competitivitatii. Dar si cererea interna trebuie stimulata. Trebuie sa adoptam legi care sa permita unor tari cu somaj ridicat sa aiba un anume deficit. Problema este ca Germania are idei fixe pe acest subiect, si-ar dori ca toate tarile sa aiba un buget echilibrat.

In SUA, miliardarul Warren Buffett a propus cresterea taxelor pentru “superbogati”. Sunteti de acord?

Bineinteles. Warren Buffett este un investitor talentat si inteligent. Se gandeste pe termen lung si stie sa apere interesele celor bogati. Isi da seama ca daca cei bogati nu fac nimic astazi vor ajunge intr-o situatie defavorabila in urmatorii ani.

Sursa: Manager.ro

Şi la ce rost s-au făcut protestele anticomuniste atîţia ani la rînd, ca noua alianţă “unionist”-patriotardă să facă ceea ce nu au reuşit să facă PCRM-ul? E cam plictisitor şi obositor să aud zilnic acelaşi motiv în argumentarea acţiunilor guvernului – “Noi îndeplinim angajamentele faţă de partenerii noştri externi”, “este o cerinţă a uniunii europene” – indiferent despre ce subiect este vorba! Ei uită că la putere au ajuns nu datorită Băncii mondiale, nici Fondului Monetar Internaţional – ci pentru că şi-au asumat angajamente în faţa propriilor votanţi. Odată ajunşi la putere vedem că ei execută alte angajamente…

Oare cît timp se va încerca să fim spălaţi pe creier, să încerce să ne formateze creierul şi memoria colectivă, apartentenţa la Biserica ortodoxă, la istoria românească, la limba noastră strămoşească. Orcie politică, negocieri şi tratative trebuie să aibă limite. Limitele se stabilesc în dependenţă de axa de valori şi de verticalitatea politicienilor noştri. Ne convingem a suta oară că nu avem asemena oameni…

Poate e cazul să-şi amintească politicienii, de anii 2002?

Adevăraţi demagogi ai bolşevismului voalat. Au speculat pe seama sentimentelor naţionale ca să se cocoţeze la putere pentru a-şi pune pe roate afacerile cu ţigări, carne, organe, drogguri, iar preţul pe care trebuie săţl plătească este să vîndă ţara aceasta la “partenerii lor” de afaceri.

Şleahtiţchi, iubitorul de mită, vorbesc în cunoştinţă de cauză, probabil a acceptat asemena aberaţii la fel pentru “povîşenie” în grad.

Ce să mai adaugi – Ruşine! Şi cred că e bine să nu stăm acasă să ne indignăm pe reţele de socializare…

Iubiti Parinti, frati si surori intru Hristos,

“Daca zicem ca avem impartasire cu El si umblam in intuneric, mintim si nu savarsim adevarul. Iar daca umblam intru lumina, precum El este in lumina, atunci avem impartasire unul cu altul si sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat. Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea. Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos si cuvantul Lui nu este intru noi.” (I Ioan 1:6-10)In propriile noastre vieti am fost binecuvantati printr-un act de marturie profetica, in iulie 1992, atunci cand Sfantul Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe din America a emis “Marturisiri privind Casatoria, Familia, Sexualitatea si Sfintenia Vietii”. Doua decenii mai tarziu, noi, ortodocsii care locuim in eparhie, care include si orasul capitala al natiunii noastre, avem nevoie sa ni se aminteasca unele dintre adevarurile morale continute in aceste marturisiri. Ar trebui sa fie deja evident pentru orice observator atent ca aceste adevaruri sunt asaltate in special de elitele intelectuale, sociale, culturale din aceasta tara, si mai mult, chiar de catre functionarii nostri publici, in special din guvernul federal cu sediul aici, in Washington, DC. Mai alarmanta este, insa, erodarea acestor adevaruri morale in cadrul unora dintre Bisericile (congregatiile) noastre Ortodoxe.
Nevoia ca acest caracter sfant al vietii umane sa fie pastrat si protejat inca din momentul conceperii, a reprezentat punctul central al Scrisorii Sinodale (Enciclicei) anuale a Primatilor OCA (Biserica Ortodoxa a Americii), din Duminica Sfinteniei Vietii a fiecarei luni ianuarie, de mai multi ani. As dori sa va reamintesc, in spiritul profetic al apostolilor, ca Sfanta Taina a Casatoriei si limitele morale ale sexualitatii umane sunt traditii stravechi ale Bisericii, nesupuse niciunui val de schimbare care sa poata fi insuflat de societatea noastra de astazi.

Marturisirile (afirmatiile) din 1992 enuntau in mod clar si ferm urmatoarele principii si orientari, printre altele:
Dumnezeu vrea ca barbatii si femeile sa se casatoreasca, devenind soti si sotii. El le porunceste sa creasca si sa se inmulteasca, dand nastere de prunci, fiind uniti “intr-un singur trup”, prin harul Sau si prin iubirea Sa divina. El vrea ca fiintele umane sa traiasca in familii (cf. Geneza 1:27; 2:21-24; Slujba Cununiei Ortodoxe).
Domnul a mers chiar mai departe, afirmand ca oamenii care se uita dupa alte persoane, in scopul implinirii propriilor pofte, in inimile lor au si “comis adulter” (cf. Matei 5:27-30).

Apostolii lui Hristos repeta invataturile Invatatorului lor, asemanand casatoria unica, intre un barbat si o femeie, cu unirea dintre Hristos si Biserica Sa, experimentand relatia dintre Domnul si Mireasa Sa (cf. Efeseni 5:21-33; 2 Corinteni 11: 2).
Casatoria si viata de familie trebuie sa fie aparate si protejate impotriva oricarui atac subtil si ridicol pornit asupra lor.
Actul sexual trebuie sa fie pastrat ca expresie a iubirii sfinte, in cadrul comunitatii dedicate casatoriei monogame heterosexuale, in care numai ea poate fi cea prin care Dumnezeu le-a oferit fiintelor umane sfintenia lor.

Homosexualitatea trebuie sa fie abordata ca o urmare a razvratirii omenirii impotriva lui Dumnezeu si, mai departe, impotriva propriei naturi si bunastari. Ea nu trebuie sa fie privita ca mod de viata si de manifestare al barbatilor si femeilor, facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Barbatii si femeile cu sentimente si emotii homosexuale trebuie sa fie tratati cu intelegere, acceptare, dragoste, dreptate si mila, la fel cu toate fiintele umane.
Oamenii cu tendinte homosexuale trebuie sa fie ajutati sa-si recunoasca aceste sentimente, iar ceilalti nu trebuie sa-i respinga sau sa le faca vreun rau. Ei trebuie sa solicite asistenta in descoperirea cauzelor specifice orientarii lor homosexuale, si sa lucreze pentru depasirea efectelor ei nocive asupra vietii acestora.

Persoanele care au renuntat la homosexualitate, care accepta credinta ortodoxa si se straduiesc sa respecte modul de viata ortodox, se pot impartasi in Biserica, alaturi de ceilalti care cred si lupta. Cei instruiti si consiliati in doctrina crestin-ortodoxa si in viata ascetica, care inca mai doresc sa isi justifice comportamentul lor, nu pot participa insa la Sfintele Taine ale Bisericii, deoarece acest lucru nu i-ar ajuta, ci le-ar face rau.

Viata noastra in Hristos este bazata pe pocainta. Daca vrem sa fim credinciosi crestini, noi trebuie sa fim in mod constant orientati pe drumul spre Dumnezeu, departe de pacatele si de patimile noastre, realizand gravitatea pacatului nostru intr-un spirit de pocainta, si straduindu-ne sa ne schimbam viata. Nu ne putem atinge de Sfintele Taine, fara a trai o viata de pocainta, fara a examina constiinta noastra si fara a marturisi pacatele noastre. Atunci cand am cazut, ne pocaim, si trebuie sa incercam sa oprim comportamentul nostru pacatos. In caz contrar, riscam ca impartasirea sa ne fie spre judecata si pedeapsa. Aceasta disciplina a vietii crestine duce la mantuire, la iluminarea si vindecarea sufletelor noastre. Noi trebuie sa fim fideli disciplinei de viata, daca vrem sa ne numim crestini-ortodocsi.

In lumina celor de mai sus, cum ar putea un crestin-ortodox de buna credinta sa indrazneasca sa se apropie de Potirul care contine Tainele Datatoare de Viata, Sfantul Trup si Sangele Domnului nostru, atata timp cat el refuza sa recunoasca, sa marturiseasca si sa indeparteze pacatul din viata sa, impotrivindu-se casatoriei crestine autentice, prin curvie, activitate homosexuala sau adulter?Cuplurile de tineri care traiesc impreuna, activi sexual, fara Taina Ortodoxa Sfanta a Cununiei, se pot astepta oare ca Biserica sa binecuvanteze unirea lor “ne-sfanta”, si sa ii primeasca cu bratele deschise la Tainele Datatoare de Viata, la Sfantul Trup si Sangele Domnului nostru, daca nu isi gasesc locuri in care sa traiasca separat, oprind curvia lor si dorind sa se casatoreasca in Biserica?

Suntem chemati, ca si crestini, sa traim o viata de curatenie (castitate), placuta Domnului, casatoriti sau singuri. Daca suntem crestini, suntem toti chemati, indiferent de obiceiurile si de atractiile noastre din trecut, la aceeasi disciplina de viata, care ne va vindeca sufletele. In caz contrar, traim in ipocrizie, o moarte vie; exact ca atunci cand ii judecam pe altii care se lupta cu pacatele lor. Acest lucru ne-a fost explicat de Apostoli si de Sfintii Parinti, si ramane neschimbat si in ziua de astazi. Invatatura ortodoxa despre castitate si casatoria crestina este un element fundamental in viata si in disciplina crestina. Suntem chemati sa ne conformam vietile noastre, Bisericii si disciplinelor sale, si nu sa modificam invataturile Bisericii, pentru a le potrivi fie unui moft cultural, fie patimilor noastre. Daca vrem sa ne opunem tendintelor predominante culturale (trend-ului), atunci trebuie sa ne opunem rapid, pentru ca stim ca ascultarea de invatatura Bisericii ne conduce la comuniunea cu Dumnezeu si la viata vesnica, iar neascultarea duce la instrainarea de Dumnezeu, la moartea spirituala.

Asa cum Domnul proclama in Evanghelia Sfantului Luca: “Si oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, si cui i s-a incredintat mult, mai mult i se va cere.” (Luca 12:48) Noua, crestinilor ortodocsi, ni s-a daruit viata vesnica gratuit, un dar divin nemeritat. Lupta virtuoasa impotriva ispitelor sexuale nu este deloc “prea mult”, pentru ca Domnul sa o ceara de la noi. Domnul cinsteste intentia reala a celor care, cu umilinta si pocainta, lupta, dar ii judeca pe cei care, miscati de un spirit de mandrie si de sfidare, persista in iluzia spirituala ca, avand o activitate sexuala ne-naturala sau “ne-sfanta”, ar putea fi binecuvantati.

Am instruit deja clerul Arhiepiscopiei noastre, pentru a-si putea onora Taina Hirotoniei, hotarand in deplina conformitate cu traditia noastra, fara compromisuri la adresa moralei traditional-ortodoxe. Ma astept ca noi, toti cei credinciosi, sa cinstim botezul nostru si unica chemare de crestini.
Aceste invataturi nu sunt costisitoare ci, mai degraba, o parte din jugul luminos si din sarcina usoara de a fi un urmas credincios al lui Iisus Hristos.

Cu dragoste in Hristos,
+ Iona
Arhiepiscop de Washington
Mitropolit al Intregii Americi si al Canadei

| Ortodoxia.md

Sursa: SACCSIV

]]> http://cezarsalahor.wordpress.com/2011/08/09/biserica-ortodoxa-a-americii-condamna-homosexualitatea-in-%e2%80%98scrisoarea-sinodala-privind-casatoria-si-limitele-morale-ale-sexualitatii-umane%e2%80%99/feed/ 0 47.952292 27.556254 47.952292 27.556254 admin