Astăzi am fost într-o vizită de documentare în două sate din raionul Rîşcani. Pregătim un seminar cu primarii în satul şaptebani pentru eficientizarea mecanismului decizional. Dezvoltarea durabilă a fost un subiect de discuţie cu funcţionarii. Următorul seminar cu primarii va avea loc în satul Pîrjota. Sper să fie unul de folos, iar schimbul de experienţă să fie spre uşurarea unei mai bune administrări ale treburilor publice.
Am discutat despre iniţiativele locale dar şi despre problemele cu care se confruntă administraţia locală. Desigur, prima este necesitatea descentralizării finanţelor publice, fără de care nu pot rămîne autonomi, iar proiectele din sat depind mai mult de apartenenţă politică decît de profesionalism…
În satul Şaptebani av observat cum birocraţia înrobeşte practic funcţionarul plătit cu mai puţin de 2000 de lei. Dacă să vină un tînăr la practică acolo, să i se explice tot volumul de lucru pe care trebuie să-l facă şi cu ce salariu va fi remunerat, nu cred că va accepta, cu condiţia că nu e nebun de dragoste pentru ţara asta.
Şi totuşi se fac lucruri bune. Dar s-ar face şi mai multe dacă ar conta mai puţin culoarea politică a primarilor cînd e vorba de cîştigarea proiectelor, şi desigur dacă ar exista o concepţie de reabilitare şi de ce nu, de construcţie a comunităţilor săteşti.
Lipsa de viziune a statului, Legile care favorizează urbanizarea şi migraţia, practic servesc act de condamnare pentru satul moldovenesc.
Am văzut însă că mai este lume care vrea să lupte, şi sper să nu cedeze odată cu aprofundarea crizei.
Trebuie să redescoperim valoarea satelor noastre prin care vom salva Moldova.
“Veşnicia s-a născut la sat…”
