Dacă în Moldova nu s-ar fura un an de zile, am putea deveni în cel mai scurt timp un stat prosper care nu ar mai dori integrarea europeană, nu ar mai dori credite de la FMI, şi nu ar aştepta ajutoare umanitare de la cei care ne dau credite.
Mecanismele sunt uneori atît de simple încît nu-ţi vine să le crezi. Pe lîngă arme, droguri, organe şi trafic de fiinţe umane, mai este o modalitate raspindită în toată ţara noastră de a face bani. Există un mecanism bine pus la punct, unde sunt implicaţi conducătorii instituţiilor publice, contabilii care execută transferurile, uneori contabilii sunt cu autoritate mai mare ca conducătorii autorităţilor publice, apoi urmează întreprinderile apropiate de guvernare, fie la nivel de ţară fie la nivel de administraţie locală, pînă în cel mai prăpădit sătuc, şi colaborarea eficientă cu cei care verifică activitatea financiară şi judecă cazurile ieşite la suprafaţă.
Este vorba de achitarea prin transfer.
În primul rînd preţul unui produs, fie fereastră pentru o şcoală, fie autobus pentru copii, fie ţevi pentru apeduct sau asfalt, totul să face la un preţ exagerat. Întreprinderile eliberează facturi cu un cost de 2, 3 preţuri mai mult decît preţul de cost al produsului!
Agentul economic, aduce un produs pe care din start il vinde de 2 ori mai scump, apoi urmează negocierea cu contabilii, care se ocupă de transfer şi are loc magia – factura cu o cifră şi mai umflată.
Ca să intelegem proporţiile voi vorbi prin exemplul următor:
O lampă are preţul de cost 200 lei. La magazin, se vinde cu 320. Iar pe factura contabilului care efectuiază transferul, scrie 500 de lei. Deci, Agentul economic beneficiază direct de 300 de lei profit, 100 de lei este partea “leului” ca să nu “se înece”.
Concluzie:
Doar la o lampă, autoritatea publică, fie primărie, Consiliu Raional, Parlament, Guvern sau oricare altă instituţie de stat, din banii publici, 2/5 se cheltuiesc după destinaţie şi 3/5 merg la firmele celor care finanţează campaniile electorale şi cei care sunt în fruntea sau membri ai administraţiilor autorităţilor. Şi ceea ce vă spun este doar o mică parte din ceea ce se face prin interediul firmelor de export import, de intermedieri bancare şi speculaţii financiare.
Încă odată spun, dacă în Republica Moldova, nu s-ar fura un an, am reuşi să devenim un stat în care nu ar fi nevoie nici de UE, nici de FMI, nici de BERD, nici de oricare altă instituţie. Dar, deoarece aceste organizaţii sunt interesate direct în extinderea afacerilor speculative şi obţinerea profiturilor imense şi controlului statelor, îşi găsesc slugi docile pe care le plasează în fruntea ţării ca să fie nevoie şi de UE, şi de FMI, şi de BERD şi de restul “paraziţilor”.
