Moldova cel mai sărac stat?

Îngreţoşaţi de atîtea promisiuni cu duhoare de prosperitate europeană, totuşi, te saturi să auzi zilnic zombarea milioanelor de oameni că, cică, am fi cea mai săracă ţară din Europa. Propoziţia asta cred că stă deja în codul genetic al fiecărui moldovean, şi dacă îl trezeşti la o bucată de noapte să-l întrebi cum e în Moldova de trăit imediat va exclama: EEEE, tarii greu, suntem şei mai saracî ţarî din tătî Europa.

Cine poate calcula impactul a 5 cuvinte asupra poporului Republicii Moldova?

Şi în general cine calculează toată porcăria asta şi în baza la ce criterii?

Sărăcia

Cuvînt de zombare, care are menirea să inhibe orice idee alternativă şi să dea posibilitate ca poporul să pună mintea în mişcare. (sună aproape, ca o definiţie) Primul lucru la care ne gîndim cînd auzim sărăcie sunt BANII!

Toţi vor bani mulţi, de dorit repede şi fără mult efort. Banul – religia veacului nostru. Din popor ortodox ne transformăm în maimuţoi europeni care leaşănă de fericire cînd aud de granturi europene. Deci, ни дай бог, ai să dzişi şiava împotriva “curtezanilor”, of, partenerilor externi cu care se prostituează republica Moldova.

De unde vine sărăcia? Din lipsa banului? Păi atunci cum se explică că un elev care doreşte să înveţe la Prometeu trebuie să achite 800 de Euro doar pentru ca să studieze acolo apoi tot în Euro contractul anual? Înseamnă că cineva are de unde să achite asemenea sume?

Cum naiba, suntem cea mai săracă ţară din lume cu cele mai multe Jeep-uri şi automobile de lux. Pînă şi în orăşelul meu, Rîşcani, care parcă abia tîrîie oghelele de sărăcie, se formează ambuteiaje de SUVuri Taiota, Rover, BMW şi altele de acest fel. Pe tdrum văd copii din clasele primare cu telefoane mobile de 300 – 400 de euro.  Nunta dacă e mai mică de 100 de perechi înseamnă că nu eşti gospodar şi dacă nănaşu nu pune cel puţin 1000 de euro înseamnă că nunta o fost “cam din sărăşii”. La botez îl vorbim pe preot că “iaca tucma 300 de lei o vrut”, în schimb ne lăudăm că am cheltuit 20 000 pentru cumătrie şi că am luat la copkil 12 cumătri.

Sărăcia noastră totuşi, nu rezidă în prezenţa sau lipsa banilor. Am sărăcit la suflet. Am uitat ce înseamnă ţară, neam, strămoşi şi desigur de Dumnezeu. Faceţi un joc, imaginaţivă că sunteţi Ştefan cel Mare, (e la modă asemenea metempsihoze la unii politicieni din parlament), oare el era ales de popor pentru a ridica PIBu, ori pentru a crea sute de mii de locuri de munca? Ori poate el se gîndea ziua şi noaptea cum să apere drepturile copiilor şi a femeilor, dar mai ales cum să nu supere minorităţile sexuale că amuş să nu fie cumva condamnaţi la curtea osmanlîilor sau Papa să le arate din deget…

Ce facem?

Aud tot mai des această întrebare. De obicei de la cei care deja o plecat de la Deşteptarea, sau Basarabia pămînt românesc, sau cum se mai cheamă ele pe acolo. Nu trebuie să inventăm roata. Trebuie să punem mintea în mişcare. Noi chiar suntem handicapaţi, ca să aşteptăm granturi europene şi credite de la nişte poponari europeni? Am asistat la o şedinţă cu reprezentaţa Băncii Mondiale în cadrul proiectului “Educaţie de calitate în mediul rural”. Nacialnicu delegaţiei era o … hai să-i spun femeie, cu cercel in nas, cu freza zburlită, mirosea a ţigară şi desigur repede a purces la rumegatul gumelor mentolate, ne tot da din deget că prea mulţi bani cheltuim noi pentru educaţia copiilor. Că trebuie să reducem cheltuielile pentru că suntem prea săraci ca să ne permitem atîţia profesori şi atîtea şcoli. Ai, ai, ai… Дожыли!

Am ajuns ca de educaţia noastră să se ocupe nişte venetici care se uită la noi ca la cei din Papua Noua Guineee, deşi ea nu observă că dacă să-şi scoată cerceii ar putea liber urca în copac să pape o banană.

Săptămîna trecută am fost la o dezbatere cu copii din clasa a 12 în cadrul liceului Liviu Damian unde am discutat la tema “Studii şi carieră în ţară, PRO sau CONTRA”. Am înţele că se merită încă de luptat. Avem copii extraordinari, şi cred că suntem mai bogaţi decît oricare stat european su american.

Da, Republica Moldova este cel mai bogat stat din Europa! Să nu vă mire! Să începem a gîndi, să punem motoraşul în mişcare şi să nu ne lăsăm călcaţi în picioare de propaganda idioată care ne bagă zilnic pe gît, că fără ajutoare europene şi fără granturile lor noi zdohnim în 3 zile.

Moldova se transformă în canalizaţia uniunii, iar noi în loc să ne trezim “din somnul cel de moarte”, aplaudăm propriile funerarii.

Nu as vrea să asist la asemenea ceremonii. Ajunge umilinţă. Am scăpat de URSS şi slavă Domnului. Dar asta nu înseamnă că următoarea la rînd la călăritul Moldovei lui Ştefan ce Mare este Uniunea Europeană.

P.S.

Vreau să repet,

Republica Moldova este cea mai bogată ţară din europa! Noi nu suntem handicapaţi! Noi putem să ne construim propriul stat. Avem nevoie de prieteni, desigur, dar nu de masokişti cu biciul FMIului care să ne dicteze ce e bine sau rău pentru viitorul neamului nostru.

ACEST TEXT NU ESTE PENTRU CEI CARE VAD MOLDOVA CA PARTE A CULTURII OCCIDENTALE, SI NU MA INTERESEAZA CE CRED EI DESPRE MINE SAU DESPRE PAREREA MEA.

ACEST TEXT ESTE PENTRU CEI CARE SE ÎNĂDUŞĂ ÎN PUTOAREA POLITICĂ DIN LUMEA ASTA ŞI NU MAI POT SĂ SUPORTE CALCAREA IN PICIOARE A TOT CE NE-A RĂMAS MAI SFÎNT. ACEST TEXT ESTE PENTRU CEI CARE DORESC SĂ RĂMÎNĂ ROMÂNI, ADICĂ FII AI BISERICII ORTODOXE ALATURI DE BASARAB I, DE BOGDAN VODĂ, DE ŞTEFAN CEL MARE, DE VLAD ŢEPEŞ, DE MIHAI VITEAZUL , DE CORNELIU CODREANU.