M-am simtit destul de magulit cand partidul nostru a fost comparat, in numarul de azi al „Timpului”, cu o „secta”. Autorul (articolul din pacate nu este semnat, asa cum ar cere etica jurnalistica) sustine precum ca PPCD-ul din 2002 ar fi radical diferit de cel din 2008. O astfel de aberatie poate fi emisa doar de cineva care s-a aflat intotdeauna in postura de spectator in toti acesti ani. PPCD a ramas asa cum a fost de la inceputurile sale, nu si-a schimbat nici obiectivele, nici scopul, mai exact: iesirea de sub influenta Federatiei Ruse, sustinerea Mitropoliei Basarabiei, apararea valorilor traditionale si a celor de dreapta. PPCD este probabil unicul partid din Republica Moldova care nu s-a aflat nicioadata in cardasie cu Moscova, ceea ce il deosebeste radical de restul partidelor, si a stiut sa-si apere si sa promoveze principiile si interesele populatiei bastinase chiar in dauna propriei imagini, fapt care nu poate fi apreciat decat de cei nestiitori sau ignoranti.
Poate autorul articolului de opinie din ziar sa fi ramas orb la reactiile si declaratiile PPCD fata de excesele si abuzurile guvernarii, sau pentru aceasta foita, „organ de scipat in masa” conteaza doar gesturile de inalbire a unor partide mafiote? As putea da un singur exemplu destul de relevant: deputatul Ion Varta (de formatie istoric) a fost unicul deputat din parlament, care pe intreaga durata mandatului sau, a luptat pe toate caile pentru adevarul istoric. De ce se uita acest lucruri? Nu cred ca e vorba de cazuri de amnezie aici.
Desigur, PPCD si PCRM sunt si raman doi dusmani ideologici, pe care totusi ii uneste principialitatea, bunul simt si onoarea, lucru care lipseste, din pacate, tuturor partidelor de sorginte liberala. PPCD si PCRM sunt doi dusmani care se respecta reciproc, or in restul „faunei politice” nu s-a gasit niciodata nici un pic de moralitate, doar circuri si spectacole ieftine.
De ce raman oamenii in PPCD? Dar de ce ar trebui sa plece? Oamenii care lupta in cadrul PPCD-ului sunt cei care constientizeaza sensul luptei, pentru ca doar aici ceea ce s-a pus pe foaie in 1989 se poate transforma in realitate.
Probabil ca majoritatea au observat ca PPCD nu a avut niciodata aliati permanenti. De ce? Pentru ca PPCD nu serveste intereselor nimanui, decat propriilor sale principii si idei. Tin sa amintesc „Timpului” ca valorile nationala nu se apara doar prin mitinguri, poezii si declaratii de presa, valorile nationale se apara si se promoveaza prin jertfa, chiar cu riscului expunerii la injurii si scuipaturi din partea „falsilor amici”.
Acesta si este secretul insucceselor partidutelor de sorginte liberala: traind in comoditate si lux, complacandu-se in postura (destul de comoda) de „opozanti”, frecand bucurosi mainele in asteptarea momentului caderii PPCD-ului, acestea nu pot si nu vor sa riste, sa jertfeasca din comoditatea sa deoarece acesta este unicul element care ofera un sens activitatii sale politice, in pofida diverselor discursuri „patriotarde”. Oare avem nevoie de astfel de politicieni? Sunt sigur ca nici electoratul nu are nevoie si acest lucru il va demonstra alegerile parlamentare din 2009.
Este adevarat, domnul Rosca este liderul caruia se datoreaza continuitatea Miscarii de Eliberare Nationala din Basarabia, insa personalitatea acestuia nu este in masura sa inlocui sau substitui idealurile de care se conduc militantii crestin-democrati. PPCD nu este nici un fel de secta, iar Iurie Rosca nu este nici un fel de guru, chiar daca, sa recunoastem, eticheta de „sectanti” ne maguleste destul de mult.
Prinde! http://analizemd.blogspot.com/2009/05/videohomo-penibilus-todercanimus.html#comments
iti va prinde bine