Dialectul istro-român şi românii din Istria-Croaţia, în atenţia Consiliului Europei

La 12 martie curent Consiliul Europei a făcut public Raportul Comitetului de Experţi privind aplicarea de către Croaţia a Cartei europene a limbilor regionale şi minoritare. Într-o declaraţie dată în exclusivitate pentru Romanian Global News, Vlad Cubreacov, membru al Subcomisiei pentru minorităţi din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a declarat :

«Carta europeană prevede un mecanism de control care permite evaluarea periodică a aplicării acesteia, în vederea prezentării de recomandări către statele semnatare privind ameliorarea legislaţiei, politicilor şi practicilor acestora în domeniul limbilor regionale sau minoritare. În capitolul 2. Evaluări privind aplicarea partiţor a II-a şi a III-a ale Cartei, Raportul se referă, în premieră absolută, la dialectul istro-român (subcapitolul 2.1.2, paragraful 48, Istro-româna). Astfel, Comitetul de Experţi subliniază: “Un şir de elemente probează prezenţa tradiţională în Istria a unei mici comunităţi de vorbitori ai unei limbi numite istro-română. Comitetul de Experţi doreşte să obţină informaţii asupra acestei limbi cu ocazia următorului raport periodic”. Croaţia a semnat Carta europeană a limbilor regionale şi minoritare şi a depus instrumentele de ratificare la 5 noiembrie 1997. Acest acord a intrat în vigoare pentru Croaţia la 1 martie 1998. În momentul ratificării Cartei, Croaţia s-a angajat să acorde protecţie pe teritoriul său doar unor limbi minoritare sau regionale, fiind vorba de italiană, sârbă, maghiară, cehă, slovacă, ruteană şi ucraineană. În afara protecţiei statului croat au rămas doar slovena şi istro-româna. Istro-românii, evaluaţi la circa 2000 de persoane, reprezintă o minoritate etnică ameninţată cu dispariţia. Organizaţia internaţională UNESCO a inclus dialectul istro-român în Cartea roşie a limbilor în pericol (UNESCO Red book on endangered languages), amintind că acest dialect istoric al limbii române este grav periclitat, neexistând administraţie, învăţământ, presă sau biserici în acest idiom”.

Blogul lui Vlad CUBREACOV