A murit Mihai Dolgan

16 03 2008

Mihai Dolgan s-a nascut la 14 martie 1942 în satul Vladimiresti, raionul Sângerei (actualmente judetul Balti) într-o veche familie româneasca. Odata cu reîntoarcerea trupelor sovietice în Basarabia, întreaga familie a fost deportata în Republica Buriata, Siberia — pentru crima de a fi posedat câteva deseatine de pamânt si vitele necesare pentru a le lucra. Abia în 1957 a fost posibila reîntoarcerea în Moldova, dar lipsa mijloacelor materiale a impus un nou exil, de data aceasta voluntar, în regiunea Pavlodar din Kazahstan.

Micul Mihai a studiat muzica la Chisinau, totusi, pentru ca sora lui mare, Eugenia reusise sa scape de urgia deportarii casatorindu-se. Debutul sau ca instrumentist a avut loc la Casa de Cultura din Sângerei (acum în judetul Balti), dar acesta nu era, fireste, decât începutul. Visul lui era sa creeze o trupa de jazz, ceea ce s-a si întâmplat în 1967. Probabil ca cei cinci tineri talentati si ambitiosi care o compuneau au vrut într-un fel sa forteze mâna sortii alegând numele formatiei: „Noroc”.

Vremurile si locurile erau cum erau. Pentru ca ansamblul artistic „Noroc” sa poate concerta, era nevoie de aprobarea Consiliului Artistic al Filarmonicii si a Colegiului Ministerului Culturii. Sedinta reunita a acestor venerabile foruri culturale a avut loc la 3 martie 1967, pentru investigarea valorii muzicale dar si a orientarii politice a formatiei. Muzicologul D. Prenisnicov s-a opus adoptarii programului de concert, considerând ca muzica este de orientare proocidentala si ca ar face — s-a spus atunci- „propaganda sexuala”. În plus, se comisese marea greseala ca în ajunul a 50 de ani de la revolutia comunista sa nu fie incluse si „cântece patriotice”. Presedintele Consiliului Artistic, Alexandru Fedico, împreuna cu muzicologul Gleb Ciacovschi au fost mai întelegatori, chiar mai cooperativi, oferind celor cinci jazzmeni sansa de a reface programul… în vreme ce componenta organismelor care trebuiau sa le dea girul pentru concert era la rândul ei modificata în spatele usilor închise. Si pentru ca nu muzica era ceea ce le lipsea, pâna la urma a fost acceptat primul program.

Urmarea a fost triumful „Norocului” pe scena, cântecele „De ce plâng chitarele”, Cânta un artist”, „Primavara”, „Dor, Dorule”, lansate atunci, au devenit ceea ce se numea în epoca „slagare” iar astazi „hituri”. Printre succesele care nu au întârziat sa apara ar trebui amintite doua: la începutul anului 1970 „Noroc” obtinea titlul laurii Festivalului International „Lira Bratislavei” ca reprezentant al Casei de Discuri „Melodia” din Moscova iar piesa „Cânta un artist” a intrat în Topul 10 britanic. A urmat un turneu triumfal prin orasele Ucrainei. Însa…

La 18 august 1970 „Adevarul Vinitei” publica un articol de o virulenta extrema împotriva muzicii decadente, care îi suparase pe multi. În cei patru ani de existenta ai trupei, sosisera pe adresa Filarmonicii numeroase scrisori încarcate de acuze care cereau toate acelasi lucru- lucru firesc în conditiile în care nimic nu fusese lasat la voia întâmplarii în acest atac concertat. Principalul responsabil al campaniei de desfiintare a „Norocului” era Mihail Plesico, seful sectiei de Cultura al CC al PCM. Pâna la urma decizia definitiva a revenit Ministerului Culturii din RSS Moldova. Ordinul nr. 477 din 16 septembrie 1970 semnat de ministrul Leonid Culiuc condamna formatia la desfiintare, fara dreptul de a mai activa în Moldova. Motivele? Lipsa disciplinei, promovarea unor valori artistice de slaba calitate, lipsa… tinutei scenice, absenta unei sanatoase orientari ideologice…

Aceasta grea lovitura a dus la risipirea membrilor trupei în toate cele patru vânturi. Prima etapa a fost Tambov, în Rusia, unde „Noroc” a devenit „De ce plâng chitarele”- dar nu pentru mult timp, caci a aparut un nou ordin de interdictie. Dar… pentru ca nu tot ceea ce e rau în Rusia e rau si în Ucraina, cu atât mai mult ca aici Mihail Dolgan si tovarasii sai avusesera deja succes, Filarmonica din Cerkassî i-a angajat ca solisti. Timp de doi ani cântecele lor au fost ascultate cu placere aici, odata ce versurile au fost traduse în ucraineana.

Cu timpul, lucrurile s-au mai îmbunatatit, fiind posibila chiar reîntoarcerea la Chisinau, unde au fost cunoscuti sub numele de „Contemporanul”, iar epoca Glaznostiiului a însemnat si revenirea la vechiul nume, în 1988.

 

Formaţia “NOROC” a fost una din cele mai fascinante care a bulversat societatea moldoveneasca din vremea aceea. Astăzi a murit liderul formaţiei NOROC.

Dumnezeu să-l odihnească.

A fost un om deosebit cu o VIAŢĂ DE ARTIST!


Acţiuni

informatie

11 raspunsuri

16 03 2008
tudorcojocari

Il vom tine minte mereu pentru tot ce a facut.
Sa-i fie tarana usoara…

16 03 2008
Tudor Darie » A murit Mihai Dolgan. Împreună cu el, a murit şi o bucăţică din mine

[...] Despre acest subiect au mai scris Ion Bargan şi Cezar  Salahor. [...]

16 03 2008
George

Domul sa-l odihneasca!
Ce e drept a cam baut mult in viata sa, dar cred ca nu de zile usoare.
Este o legenda a muzicii autohtone.
Tarana usoara!

17 03 2008
sfinx667

Dumnezeu sa-l hodineasca ia pace !
respecte,
SIBILLA

17 03 2008
lanphuong

Thank you, You can visit http://nghecon13.googlepages.com“>
“The top blogs of the day” report

17 03 2008
black_lilith

a baut…n-a baut…, asta e prostie.. Nu asta conteaza
Cert e faptul ca va ramyne viu yn amintirile noastre despre ceea ce-a realizat

17 03 2008
wormy37

rip……

17 03 2008
HD

dzeu sa l ierte!

17 03 2008
Ion Bargan

Sa speram ca muzica sa va fi transmisă din generaţie în generaţie, iar aminitirea sa fie vesnica!

17 03 2008
cezars

Eu as spera la altceva, ca guvernarea si in general orice guvernare care ar fi sa acorde o atentie sporita artistilor nostri, care mor de obicei in saracie, desi duc faima tarii in lumea intreaga.

25 03 2008
Alexandru Culiuc

Cezar a scris:

as spera la altceva, ca guvernarea si in general orice guvernare care ar fi sa acorde o atentie sporita artistilor nostri, care mor de obicei in saracie, desi duc faima tarii in lumea intreaga.

Cezar, muzica populara (în sens de “pop music”, nu “folk”) este printre cele mai banoase forme de artă. Dacă artistul se bucură de popularitate (precum Dolgan), apoi nu există nici un motiv obiectiv de ce ar trăi în sărăcie. Ai putea, probabil, afirma că artiştii populari pe timpurile URSS sunt defavorizaţi faţă de ce populari astăzi (financiar, Zdobii o duc de minune). Ei şi-au pierdut economiile făcute atuni în perioada hiperinflaţiei din 91-93, iar onorariile lor erau fixate de stat la un nivel scăzut. Păi bine, dar toţi şi-au pierdut economiile în 91-93, şi erau distorsionate toate salariile şi preţurile. Şi dacă începem să-i susţinem pe artişti, de ce să nu-i susţinem şi pe restul, care tot nu trăiesc în cine ştie ce mare lux? Şi acum explică-mi, cum ai de gând să finanţezi asemenea “cadouri”?

Mă vei contrazice cu “cine face parte, parte are”. Dar corupţia de stat e o altă întrebare; corupţia nu-i preadă doar pe artişti — de pe urma corupţiei suferă toţi. Şi dacă printr-un miracol Moldova s-ar debarasa de totă corupţia şi ar obţine din asta resurse bugetare suplimentare, apoi susţinerea artiştilor nu s-ar număra în top-20 de priorităţi pe care urmează să fie cheltuite respectivele fonduri.

Tot ce poate face statul pentru artişti este să asigure respectarea drepturilor de autor şi să lupte cu pirateria. Spre exemplu să închidă torrents.md (ai susţine aşa ceva?). Daca atât de mult te preocupă bunastarea muzicienilor, de ce să nu incepi cu tine insuţi? — şterge din calculator toate MP3-urile copiate/teleşarjate/torrentuite (cel putin moldovenesti) şi înlocuieşte-le cu CD-uri licenţiate (şi, dacă-ţi trebuie, le transferi în MP3 singur).

Te rog să nu crezi că te iau peste picior sau că propunerea mea este pur ipotetică — iubesc Beatles şi Led Zeppelin suficient de mult ca să colectez întreaga lor discografie pe CD-uri originale. Şi, crede-mă, Paul, Yoko Jimmy şi Robert s-ar descurca de minune şi fără ale mele câteva sute de dolari.

Sorry pentru offtopic, dar încep să-mi ies din minţi în momentul când aud “statul trebuie să ajute material pe X sau Y” fără a argumenta de ce mecanismul de piaţă nu reuşeşte să-i compenseze adecvat.

Lăsați un comentariu